Generale

Etica guvernamentală

Eșecul etic al actului guvernamental recent a determinat manifestarea prin protest în spațiile urbane din România a unei părți semnificative a electoratului, de fapt, o activare a conștiinței civice care a acuzat uriașa breșă în etica și integritatea guvernamentală. De fapt, a acuzat lipsa normei etice și abandonul comportamentului integru.

Continuă lectura

Standard
Generale

România din fundul curții

Nu știu de ce, câteva date recente, oferite de un raport al Comisiei Europene, m-au făcut, încă o dată, să mă gândesc la cât de prost sunt gândite unele politici publice.

În mediul rural, peste două treimi din oameni merg la toaletă în fundul curții. Racordare la apă au doar 27% iar 5,3% la canalizare. O treime din școli nu au aviz sanitar, aproape jumătate nu au racordare la apă iar peste jumătate nu sunt încălzite corespunzător. 80% dintre asistații social sunt în mediul rural. Asistați, școli, bani. Nivel de civilizație. Iar în acest timp?

Continuă lectura

Standard
Artele Comunicării, Generale

Lista lucrurilor bine făcute în România după 1989

Întotdeauna mi-a dat bătăi de cap legenda Meșterului Manole. Ca omului să-i reușească construcția mănăstirii, lăcaș al credinței, care se dărâma mereu când era aproape gata, ca și cum îi lipsea ceva, soluția revelată a fost: primul om care va veni, a doua zi, la mănăstire să fie zidit ca astfel mănăstirea să poată dura, să nu se mai prăbușească. E un „sacrificiu”. Dar nu al Meșterului, ci a altcuiva. Care, așa s-a întâmplat(!?), urma să fie soția care îi aducea de mâncare.

Gândurile acestea nu au legătură cu sloganul „România lucrului bine făcut” al unui candiat în campania prezidențială (pentru cine a uitat acest program prezidențial, îl puteți re-citi aici). Sloganurile, cum se știe, pot impresiona, au forța lor mobilizatoare pentru o viitoare construcție, și se prăbușesc, adesea, atunci când, se va vedea repede, le lipsește ceva.

Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Reacție rapidă

Universitatea în sfera publică

De ce, din 2012 încoace, universitățile din România își asumă cu greutate – dacă o fac!? –  una dintre misiunile publice esențiale: acțiunile pentru fortificarea credibilității ca for moral, integru în sfera cunoașterii și a relației cu studenții? Dacă dăm la o parte prevederi ale Cartei universitare, ale Legii educației, ale altor legi privind cercetarea ș.a., ce rămâne?

Continuă lectura

Standard
Artele în Societate, Generale, Reacție rapidă

România-Brâncuși 14-13

Cumințenia pământului

Cumințenia pământului
foto brancusi.artmark.ro

Ieri, în comisia de buget de la Camera deputaților, ministerului culturii i-a fost refuzată alocarea sumei de cinci milioane lei, necesară demersului și achiziției celebrei lucrări a lui Brâncuși, „Cumințenia pământului”, care nu este încă proprietate a statului român. Ministerul a făcut și face încă eforturi notabile (în trecut, uneori, au fost mai puțin relevante) pentru ca Brâncuși să fie al României și prin schimbarea statutului unor opere ale sale: din posesie privată în Patrimoniul național.

 

Constantin Brâncuși foto go2-romania.com

Constantin Brâncuși
foto go2-romania.com

Nici de această dată Brâncuși nu poate veni acasă. România, prin Comisia de buget, abilă în a găsi procedural motive de blocare, a câștigat „meciul” împotriva patrimoniului național la limită, cu 14-13. Cei 13 care au votat „pentru ” s-au dovedit la înălțimea misiunii lor. Cei 14 parlamentarii victorioși împotriva lui Brâncuși ar merita un sejur la „Masa tăcerii” unde ar putea să se gândească în liniște la ce au făcut și fac pentru România.

Între timp, Brâncuși, cuminte, se uită la noi și constată că lucrurile nu se schimbă prea mult, din 1926, de pildă. Atunci Departamentul Vămilor al S.U.A. a clasificat opere ale sculptorului trimise din Paris pentru o expoziție la New York drept „obiecte”, una, Pasărea în spațiu, fiind văzută de-a dreptul „obiect industrial”, și îl obligă pe artist la plata taxei vamale ca pentru orice obiect. Brâncuși refuză spunând că acestea sunt „opere de artă”. Lucrările de artă erau scutite de taxe. Artistul a dat în judecată Statele Unite. Avocații americani ai apărării au încercat pe toate căile să demonstreze că această Pasăre nu este o pasăre căci nu seamănă cu una reală! Interesant, un alt argument al lor punea în discuție caracterul original al lucrării care mai avea la acea dată încă patru versiuni.Până la urmă, spre cinstea ei, Justiția americană îi dă dreptate artistului, consfințind o surprinzătoare legiferare a statutului artei moderne atunci.

Episodul blocării „repatrierii” unor opere ale lui Brâncuși este unul dintre multe altele. Nefericite. Încă odată, ideea de patriotism dispare din valorile „aleșilor”. Nu știu de ce, suspectez următorul lucru: mentalitatea față de opera de artă modernă nu s-a schimbat prea mult. Ca și Flaubert, artistul român i-a arătat odată spălătoresei sale unele lucrări ale sale: „Oh, dar e mai frumos decât o cască de pompier”, a spus aceasta.

În 1952, Brâncusi a cerut naturalizarea și a devenit cetățean francez. Era după ce noile autorități din România deveniseră „vameșii” artei brâncușiene. Alte autorități, mai recente, au ordonat spălarea cu furtunul (!!), pentru a „curăța” Poarta sărutului, provocând stricăciuni. Sau, de mai multă vreme, dezvoltă ceea ce Digi24 a numit „Afacerea statuia” (din ciclul „România furată”).

Când se va opri „războiul” autorităților române cu inestimabila moștenire lăsată de Brâncuși? Când va veni acasă marele sculptor?

foto Edward Steichen 1922 sursa www.webcultura.ro

foto Edward Steichen 1922
sursa www.webcultura.ro

Parlamentul României

Parlamentul României

Standard
Generale

Moartea reală și protestul virtual

Ca foarte mulți dintre noi, simt că lumea mea a fost zdruncinată de moartea și rănirea atâtor oameni în incendiul de vineri. Între victime, și studente, absolvente ale Universității din București. Ca și în cazul polițistului mort într-o groapă din asfaltul Bucureștiului și aici, în cazul oamenilor tineri morți într-un așa zis club bucureștean, sentimentul morții degeaba  e persistent. Cum e posibil să moară degeaba un om aflat „la datorie”, cum e posibil să moară arși, intoxicați oameni care voiau numai să se bucure? E posibil, s-a întâmplat deja. Realitatea  morții e invadatoare, copleșește tocmai pentru că asta nu trebuia să se întâmple. Colectiv.

M-am revoltat împotriva mea. Am căutat adresa unde să merg să donez sânge și am aflat că nu mai am vârsta corespunzătoare. Am avut-o la 19 ani (când am donat sânge pentru un coleg din atelierul unde lucram în acea iarnă), dar nu o mai am acum.

M-am revoltat pentru că România nu este în război, dar tinerii au murit ca într-un atac cu aruncătoare de flăcări, ca într-o mare cameră de gazare. Moartea colectivă depășește mereu orice închipuire.

Mă revoltă acum, încă odată, acea realitate la care noi consimțim și care a făcut posibilă, prin incompetență, corupție, netrebnicie, moartea accidentală a multor oameni. Compasiunea, revolta din mediul online nu mai sunt însă suficiente.

Marșul a mii de oameni, în București, tăcut, în solidar cu victimele și familiile lor, e un semn al unui posibil reviriment civic, moral. Oameni care nu i-au cunoscut pe cei și cele care au murit. Care au ieșit în stradă pentru a face ca durerea să nu fie absurdă, să aibe un sens. Tinerii dispăruți nu vor mai merge în club. Niciodată.

Să mergi în cluburi, o știu cei tineri, nu e numai o fiță” – deși e și așa ceva -, dar e una din necesitățile exprimării într-o lume paralelă, construită de cei tineri, de oamenii din show-biz, pentru a evada din sau a ignora o realitate nenorocită construită, în bună măsură, de mediul politic, dar și din delăsarea noastră. Ce să vadă ei/ele la Școală, la TV, în familiile și mediile sociale unde abandonul moral e patent?

E simplu să cauți vinovații pentru moartea accidentală. Se va descoperi că nu existau autorizație, aviz, aprobare etc. Autoritățile își vor face datoria după. Ca de multe ori. Foarte rar înainte. Autoritățile vor încerca să diminueze propria responsabilitate. Am văzut-o deja cu primarul sectorului 4 unde se află nenorocirea aceea de club. E tipic pentru lipsa de umanitate a Autorității, pentru modul necivilizat de a se detașa de compasiune.

Moartea reală, aici colectivă, aruncă o umbră groasă peste România virtuală. Mediul online reacționează. Dar România reală? Aceea care trăiește zilnic ?

Standard
Artele Educației

Încă odată, Ceaușescu! Cool!

Ceausescu Back„O personalitate reprezentativă pentru România este Nicolae Ceaușescu”. Argumentele aduse de candidat/ă, la admitere, la proba scrisă, sunt: el a introdus totalitarismul în România, a dezvoltat țara, a făcut metroul, a dus prestigiul României pe mari culmi.
Continuă lectura

Standard