Artele Educației, Plagiat

Lumea academică a plagiatului. Fără mască

Sunt voci în România care cer o definiție a plagiatului, cer „cote” („cât înseamnă plagiat? 5 rânduri, 10, 20…?”) și, mai rău, spun că, de fapt, plagiatul nu este bine, nu este corect încadrat în prevederile, normele, regulamentele care guvernează lumea academică. „Mai rău” înseamnă că încadrarea precisă ar trebui să existe. La fel ca și procedurile privind încadrarea faptei din punct de vedere academic.

Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Generale, Legislație, Plagiat

Impostura vine (și) online. Corupția academică.

Corupția și ce se vede.

Spectaculosul fenomen al înșelatului pe bani. „Contract cheating”.

Casele de comenzi academice.

Ghostwriting.

Profii nu au timp?

Frauda academică, frauda alimentară.

Păcălirea cu acte prin online. 

Cunoaștem problema în România?

Și legislația?

 

Cele de mai jos ar putea să fie considerate exagerate, alarmiste. Sunt constatări ale unei realități de fapt. Care provoacă destulă îngrijorare și la nivelul Consiliului Europei, de pildă. Acesta a inițiat și dezvoltă acum o platformă, ETINED, dedicată Eticii, Transparenței și Integrității în Educație. Am participat, ca reprezentant al României (Ministerul Educației), la prima reuniune plenară a ETINED în noiembrie 2016. Unele aspecte, dintre cele de mai jos, le citez și ca urmare a participării mele, menționându-le ca atare. În timp, pe acest blog am scris de mai multe ori despre această problematică. Acum e, însă, vorba de un tablou mai amplu care revelă profunzimea unui rău: corupția în universitate, în mediul academic.

Continuă lectura

Standard
Generale

Efectul Tartuffe

Tartuffe nu e de pe altă planetă. E aici, e cu noi. E  de găsit în rândul ambelor sexe. Îi acordăm atenție, îl/o împingem în față pe scena socială, politică, pe scara competenței și expertizei. Nu ne gândim la școlari, liceeni, studenți, la toți cei/cele care, împreună cu familiile lor, și-ar dori o Educație decentă, substanțială, integră favorizând dezvoltarea personală în beneficiul celorlalți. Nu ne gândim, în cazul omului politic Tartuffe, la pagubele, greu de evaluat, pe care impostura sa le produce în sfera publica. Tartuffe ca om politic votează/propune legi. Dar el/ea are probleme cu integritatea, cu legea. Nivelul său de competență nu e cunoscut în mod real, știm numai forța sa de disimulare a competenței, a expertizei, oasele sale moi care nu îi mai permit să stea drept/dreaptă și să spună electoratului: „Sunt un ticălos/o ticăloasă. V-am mințit și (nici măcar nu) mi-am dat seama. Iertați-mă.”

Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Plagiat

O scrisoare găsită în anul universitar 2074/2075

Bună ziua. Vă scriu de pe acum căci, deși cartea mea de identitate expiră în 2074, nu vă voi putea scrie atunci din motive independente de bunăvoința mea. Trebuie apreciat optimismul Autorității atunci când mi-a dat acest termen de expirare. E un fapt singular. Nu ne bucurăm de așa ceva și în alte privințe.

Sunt sigur că voi, în 2074, veți învăța altfel. Noi astăzi credem că transmitem cunoștințe utile pentru ca studenții noștri să poată să evolueze pe drumul pentru care au vrut să se pregătească. Partea proastă e că de la generală, prin gimnaziu și liceu, până la facultate lor nu li se spune aproape nimic despre ei/ele.

Continuă lectura

Standard
Artele Comunicării, Artele Educației, Legislație

Deșteptarea primăverii. Faptele

Ar trebui să ne gândim mai mult la a ne simți bine în mediul educațional românesc și asta pentru că facem ce e corect și în beneficiul studenților noștri. Pentru că dorim să dezvoltăm ceva ce este al lor, nu să apărăm ce este al nostru.

Am crezut că, fără centrarea pe dezvoltarea personală, transmisia și receptarea de cunoștințe rămân acte unilaterale de comunicare didactică.  Avem nevoie, trebuie să putem schimba gândirea despre Educație.

Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Despre mine, Generale, Plagiat

Premiul GDS pe 2015

O veste bună pentru efortul Universității din București, al rectorului ei, al meu și al colegilor din Comisia de etică, dar și pentru Universitatea românească. Onorant, premiul decis de Grupul pentru Dialog Social, ne dă încredere atât mie cât și colege/ilor din comunitatea academică pentru continuarea eforturilor privind „trezirea” universității românești.

Mai jos, comunicatul GDS

Comunicat privind Premiul Grupului pentru Dialog Social pe anul 2015

 

marian_popescu

Marian Popescu

15 decembrie 2015

Se acordă Premiul Grupului pentru Dialog Social pe anul 2015 domnului prof. Marian Popescu, preşedintele Comisiei de etică a Universităţii Bucureşti. Împreună cu colegii săi din Comisia de etică, dl. profesor Marian Popescu a avut curajul ca, din 2012 până în prezent, în pofida imenselor presiuni politice şi administrative, să stea vertical în faţa imposturii intelectuale, demonstrând şi făcând publice plagiatele unor teze de doctorat realizate de înalţi demnitari ai statului român. Această poziţionare curajoasă şi corectă a Comisiei de etică în lupta anti-plagiat nu ar fi fost posibilă fără sprijinul necondiţionat acordat de rectorul Universităţii Bucureşti, dl. profesor Mircea Dumitru. Au fost astfel apărate principiile etice şi valorile ştiinţifice ale mediului universitar românesc, transformând ideea de autonomie universitară într-o realitate concretă.

Acordarea propriu-zisă a premiului se va face la începutul anului 2016, la sediul GDS, în cadrul unei dezbateri publice privind însănătoşirea mediului academic şi recâştigarea prestigiului universitar în România.

Consiliul Director al GDS

 

Standard
Artele Educației, Legislație, Reacție rapidă

Între revocare și demitere sau CNE nu mai e?

Domnul ministru anunță că semnează azi ordinul de revocare a Consiliului Național de Etică. Acest Consiliu, în subordinea minsterului, a greșit în câteva rânduri (Victor Ponta, Olguța Vasilescu, Gabriel Oprea) dând verdictul că lucrările de doctorat ale acestor demnitari sunt în regulă, CNE fiind abilitat prin lege să se ocupe de plagiatul demnitarilor. Media, CNATDCU (înainte de desființarea lui, în cazul Ponta) și Comisia de Etică a Universității din București au prezentat probele malpraxisului academic. Și, totuși, CNE a decis că lucrările acelea au fost corecte.

Încerc să înțeleg termenul de revocare.  De ce nu demitere? Dacă se consideră că membri CNE au făcut treabă bună, căci, iată, nu sunt demiși, atunci de ce Consiliul este revocat? Probabil, e vorba de o redefinire a Consiliului în ansamblu. Vom vedea.

Oricum, mi se pare o bună vestire faptul că domnul ministru aduce chestiunea plagiatului demnitarilor în cadrul ei de drept, Universitatea, și o scoate astfel din regimul de excepții …legale.

Deocamdată sunt declarații. Unele despre redefinirea atribuțiilor CNE.

Ceva se întâmplă. Sună bine și ideea de a revedea cadrul studiilor doctorale în România.

Ar fi bine să nu fie pe fugă. Așezarea credibilității universității românești întro cultură a eticii și a integrității mi se pare, de departe, obiectivul unui mandat ministerial. Chiar și mai scurt.

Standard
Plagiat, Reacție rapidă

Emiterea de indulgențe academice trebuie oprită

 

 

Ce valoare mai are evidența? Când, în cazurile de plagiat publice, comisii specializate sau oameni din media fac dovada, prin punerea față în față a paginilor copiate ilicit, a plagiatului, de ce ne prefacem că nu le vedem? De ce trebuie să suportăm orbirea unui Consiliu Național de Etică prin care au fost date certificate de „bună purtare academică” unor politicieni? Greșeala comisă e acolo, otrăvește prin decredibilizarea titlului de doctor, un întreg sistem. Consfințită de la nivelul ministerului de resort, „indulgențele” date de acest Consiliu nu „cumpără” nimic: vina este încă acolo ca și „păcatul” comis. Emiterea, ca să nu spun vânzarea, de indulgențe academice e o practică ce trebuie oprită. Acum.

În condițiile produse recent, cu un guvern care mizează și pe Integritate, ar fi necesară reactivarea dosarelor de plagiat Ponta și Oprea, dar, în primul rând, demiterea Consiliului Național de Etică care, în pofida evidenței, a dat verdictul de ne-plagiat. Oricum, funcțiile acestui Consiliu ar trebui revăzute.

Standard
Artele Educației, Generale, Plagiat

Restrângerea pagubelor…doctorale

Un interviu apărut azi în „Dilema veche”, provocat de Mircea Vasilescu, despre ce trebuie spus încă odată până când nu e prea târziu.

Citesc în continuare lucrări despre Integritatea academică. Practicile în ce privește subiectul sunt remarcabile…în alte universități din lume. Noi încă…vorbim despre asta. Dacă nu trăim aceste valori pe care stă Integritatea academică, tot efortul colocvial e risipă.

Centrul Internațional pentru Integritate Academică, din S.U.A., firește, listase, la prima ediție a unei publicații destinate subiectului, cinci astfel de valori: Cinstea, Încrederea, Corectitudinea, Respectul și Responsabilitatea. La a doua ediția le adaugă pe a șasea: Curajul. Curajul de a le profesa, trăi, difuza în mediul academic și, prin răsfrângere, în societate. Cool!

Standard
Artele Educației, Plagiat

Plagiatul. După trei ani (2)

Demnitate și demnitari. Plagiatul stârnește cele mai aprinse discuții în spațiul public atunci când e vorba de cel comis de persoane cu funcții de demnitate publică. Demnitarii. În România. În Germania, de pildă, unde numai zilele trecute  un alt ministru al Apărării, o doamnă, este acuzat de plagiat, nu există prevederi legale care să îi protejeze pe demnitari, ca la noi. Nu mai spun că, de cele mai multe ori, aceștia, demnitarii germani, adică, își dau demisia – pentru că sunt demnitari – destul de repede atunci când suspiciunile sunt precizate sau universitățile care le-au acordat titlul își formulează public punctul de vedere care indică plagiatul. Noi putem să eliminăm aceste prevederi legale protecționiste în ce îi privește pe demnitarii suspectați de plagiat sau proastă conduită academică. Ele sunt împotriva eticii și integrității academice și favorizează, de fapt, corupția în Educație. Cât despre chestiunea …demnității..

Practica plagiatului, a copierii ilicite, este, însă, mult mai extinsă în mediul academic, și îi privește în principal pe studenți. Dar nici cadrele didactice nu sunt exceptate. Problema care apare adesea este: cum dovedești un plagiat?

Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Plagiat

Plagiatul. După trei ani (1)

In vara lui 2012, plagiatul Ponta, premier în exercițiu și azi, încinsese spiritele. Doctoratul fusesese susținut la Universitatea din București (la Drept) care propusese acordarea titlului. Reacția cea mai dură, a premierului, apoi repede a dlui Șova, a fost împotriva Comisiei de Etică a Universității din București, acuzată că a fost numită…politic! Domnul, dar și alții și altele, a aflat de la noi, de la universitari, că, de fapt, e o comisie numită, la propunerile facultăților, odată la 4 ani. Domnii și doamnele nu știau ce înseamnă un doctorat, ce înseamnă un plagiat, ce înseamnă scriere academică, ce înseamnă să respecți regulile simple ale citării, ale referențierii. Au început să…învețe (?), oricum, să afle măcar, de atunci. Dar ei și ele voiseră cândva să fie doctori, ei, ele, demnitarii. De ce?

A urmat o perioadă tulbure, cu modificări la Legea Educației, cu comica solicitare a premierului de a i se aproba lepădarea de titlul de doctor. Domnul e în continuare doctor, protejat legal de prezervativul unui consiliu de etică. El ca și alții și altele asemenea lui.(Ca să înlătur orice echivoc, folosesc sensul : PREZERVATÍV, -Ă adj. Care prezervă; apărător, preventiv. // s.n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ) De ce e necesar acesta? Ce rău previne, ce boală?

Continuă lectura

Standard