Ieri am fost invitatul Lianei Alexandru la Digi24 video, emisiunea „24 de minute„. Am discutat despre revenirea în actualitate a cazului de plagiat George Copos (acțiune introdusă de Administrația penitenciarelor!), Victor Ponta, Gabriel Oprea et ejusdem farinae, despre modificările din legislație, despre CNATDCU, minister și altele. Despre asaltul împotriva Legii Educației. Am fost la Digi24 ieri, după ce, dimineața, am am prezentat Raportul Comisiei de etică a UB în plenul Senatului, care l-a aprobat. Am observat, încă odată, că subiectul eticii și integrității nu e „apetisant”. Colegii și colegele nu realizează, cred, că aici este una dintre marile vulnerabilități ale universității românești. Suntem relativi puțini, cred, care vedem lucrurile în acest fel. Din fericire, conducerea UB este decisă să mențină, singular, deocamdată, nivelul reflexiv și al poziționării corecte în chestiunile sensibile ale actualității în Educație. E pentru prima dată când am auzit ieri afirmația: „Comisia de etică este o structură importantă a UB” și că activitatea noastră contribuie substanțial la construcția imaginii UB. Continuă lectura
Arhive pe etichete: Gabriel Oprea
Între revocare și demitere sau CNE nu mai e?
Domnul ministru anunță că semnează azi ordinul de revocare a Consiliului Național de Etică. Acest Consiliu, în subordinea minsterului, a greșit în câteva rânduri (Victor Ponta, Olguța Vasilescu, Gabriel Oprea) dând verdictul că lucrările de doctorat ale acestor demnitari sunt în regulă, CNE fiind abilitat prin lege să se ocupe de plagiatul demnitarilor. Media, CNATDCU (înainte de desființarea lui, în cazul Ponta) și Comisia de Etică a Universității din București au prezentat probele malpraxisului academic. Și, totuși, CNE a decis că lucrările acelea au fost corecte.
Încerc să înțeleg termenul de revocare. De ce nu demitere? Dacă se consideră că membri CNE au făcut treabă bună, căci, iată, nu sunt demiși, atunci de ce Consiliul este revocat? Probabil, e vorba de o redefinire a Consiliului în ansamblu. Vom vedea.
Oricum, mi se pare o bună vestire faptul că domnul ministru aduce chestiunea plagiatului demnitarilor în cadrul ei de drept, Universitatea, și o scoate astfel din regimul de excepții …legale.
Deocamdată sunt declarații. Unele despre redefinirea atribuțiilor CNE.
Ceva se întâmplă. Sună bine și ideea de a revedea cadrul studiilor doctorale în România.
Ar fi bine să nu fie pe fugă. Așezarea credibilității universității românești întro cultură a eticii și a integrității mi se pare, de departe, obiectivul unui mandat ministerial. Chiar și mai scurt.
Președintele și „oamenii simpli”
Între multele semne de întrebare – în contextul protestelor din întreaga țară generate nu numai de tragedia de la Colectiv – apărute în aceste zile, în aceste ore, sunt unele care îl privesc direct pe președinte. Care se află într-o situație aproape imposibilă: presiunea publică cere schimbarea, istorică, a clasei politice, dar clasa politică nu are cum se schimba așa repede nici dacă ar vrea. Care e rolul președintelui? Poate el avea un discurs persuasiv? Poate scrie un capitol nou din Istoria românilor (vezi manualul de istorie din 2035)? Nu știm. Până atunci, întrebările:
În ce valori ale Educației credem?
Astăzi, o discuție la „24 de minute”, de la Digi24, cu Florin Negruțiu, despre vulnerabilitățile sistemului Educației, în Universitate, în special.
Încă odată, mi se pare că efortul nostru spre a reconsolida valorile de bază ale Educației – între ele etica și integritatea – ale relațiilor dintre noi, ale creației noastre științifice, ale activităților noastre curiculare ar putea fi mai bine servite de cei care trebuie să servească în funcțiile lor de decizie. Măsuri luate pompieristic, agitația sterilă, lipsa de orizont în design-ul componentelor de sistem în Educație au efect negativ, coroziv, cum se știe, pe o lungă perioadă. Cu ce drept dezvoltarea intelectuală a elevilor și studenților noștri sunt puse în balanța precară a improvizației politicului, a circumstanțelor, a vânatului electoral? Sunt și acum copii care nu vor avea parte de o școală decentă pentru o lungă perioadă. Cu ce drept, eforturile colegi/elor noastre din sistemul educației de a ține drumul drept, de a se exprima în relația cu elevii și studenții printr-o normă morală și privirea integră, sunt adesea supuse unui orizont parcă lipsit de speranță?
Ca și în alte privințe, Educația din România s-a văzut îmbarcată în „trenul” deciziilor europene numit, în acest caz, „procesul Bologna”, fără o pregătire serioasă. Multe dintre deficiențele actuale sunt și rezultatul acestei grabe de a spune „Yes” atunci când nu suntem pe deplin conștienți de efectele acestei aprobări. Pentru că am avut și încă, din păcate, mai avem de „prins” multe astfel de trenuri (infrastructură, agricultură, investiții publice, administrația publică locală și centrală etc.), nu reușim încă să decidem ce anume avem de dus la bun sfârșit. Și atunci, pentru că anunțul vine ca o ghilotină („trenul nr…pleacă peste 5 minute în direcția…), facem ce știm mai bine: imităm. Deja se remarcă un progres în confecționarea hârtiilor, a dosarelor în vederea evaluărilor, am deprins relativ repede limbajele birocrației bruxelleze. Uneori, dăm și rateuri cu hârtiile. Dar efortul de a le face și de a le face bine pentru a fi acceptate este, adesea, mai semnificativ decât realitatea mai bună pe care ar trebui s-o producă. Hârtii bune, deci, dar starea de lucruri e stagnantă sau are un progres infim.
Universitățile trec acum printr-un nou ciclu electoral; ca de fiecare dată la patru ani. Este un moment de reflecție privind vulnerabilitățile din sistemul Educației. Nu numai al celor care urmează să fie aleși și alese directori de deprtament, rectori și prorectori, decani și prodecani. Ci al întregii comunități academice. Cuvântul comunitate devine simplu articol de dicționar dacă nu are valoare operațională în Educație. Cuvântul academic devine simplu articol de dicționar dacă nu e bazat pe elementara etică, integritate a ceea ce facem în Școală. O întrebare persistă, însă: e posibilă o nouă fundamentare etică și integră a Școlii dacă sfera publică și, mai ales, sfera politicului, pun miza pe alte valori?
Către Consiliul Național de Etică. (Dar nu numai)
Membrilor Consiliului Național de Etică
Scrisoare deschisă
Mă adresez dumneavoastră și nu domnului ministru. (Ar fi fost interesant să trimit o sesizare domnului ministru în ce vă privește!) Ultima dumneavoastră Hotărâre prin care aprobați Raportul final privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei de doctorat a domnului Gabriel Oprea, a stupefiat opinia publică și comunitatea academică din România. Cele ce urmează nu reprezintă punctul de vedere al Comisiei de Etică a Universității din București, ci ale unui profesor de universitate. (NB: La trei zile după ce Comisia v-a înaintat autosesizarea sa privind cazul oprea, ați dat probabil cel mai rapid „verdict” prin care susțineți că „suspiciunea de plagiat nu se confirmă”. Comisia nu a mai apucat să finalizeze analiza și să vă remită propriile concluzii bazate pe „dovezi concludente”, așa cum s-a întâmplat și în cazul Victor Ponta sau Olguța Vasilescu sau Ștefania Duminică, căci a trebuit să respecte legea care îi protejează pe demnitari și în situația de plagiat). Domnul Gabriel Oprea și alții care s-au aflat și se află în aceeași situație, este demnitar. Și este și cadru didactic, conducător științific de doctorat. Deci cunoaște regulile elementare ale citării, ale atribuirii surselor într-o lucrare științifică. Continuă lectura