Generale

Efectul Tartuffe

Tartuffe nu e de pe altă planetă. E aici, e cu noi. E  de găsit în rândul ambelor sexe. Îi acordăm atenție, îl/o împingem în față pe scena socială, politică, pe scara competenței și expertizei. Nu ne gândim la școlari, liceeni, studenți, la toți cei/cele care, împreună cu familiile lor, și-ar dori o Educație decentă, substanțială, integră favorizând dezvoltarea personală în beneficiul celorlalți. Nu ne gândim, în cazul omului politic Tartuffe, la pagubele, greu de evaluat, pe care impostura sa le produce în sfera publica. Tartuffe ca om politic votează/propune legi. Dar el/ea are probleme cu integritatea, cu legea. Nivelul său de competență nu e cunoscut în mod real, știm numai forța sa de disimulare a competenței, a expertizei, oasele sale moi care nu îi mai permit să stea drept/dreaptă și să spună electoratului: „Sunt un ticălos/o ticăloasă. V-am mințit și (nici măcar nu) mi-am dat seama. Iertați-mă.”

Continuă lectura

Standard
Artele în Societate, Generale, Invitații mei, Teatrul meu

Miruna Runcan : „România și-a anihilat cu inconștiență, în acești 26 de ani, atât dramaturgia cât și încrederea în vocea criticii, iar asta e semn rău și pentru producția teatrală”

Miruna Runcan este o personalitate a lumii teatrului din România. S-a format ca filolog, a debutat ca poetă, a intrat în teatru devreme, a parcurs, prin poziții în teatre și inițiative, un spectru foarte larg de posibilități. Ca puțini, la noi. Autoare de cărți substanțiale despre fenomenul teatral românesc, de critică și estetică teatrală, cea care, mutându-se la Cluj împreună cu Cristian Buricea, creează și lărgește zona teatrală a studiilor universitare clujene, care a devenit azi un reper național, Miruna Runcan este o personalitate de substanță care cunoaște teatrul românesc în părțile sale de lumină dar și de umbră. E conștientă de versatilitatea, duplicitatea mediului teatral, dar și de extraordinara sa capacitate de a produce creații remarcabile. Pledoaria sa pentru acomodarea Studiilor teatrale prin standarde universitare credibile, care presupuneau schimbări majore, a avut ca rezultat blocarea ei ca expert CNATDCU de către interese de grup. Nu disperă. Crede că, pentru ca ideea de teatru să fie în continuare o marcă a culturii române de azi, efortul trebuie îndreptat spre cei ce vor fi adulți, elevii, mai ales. Am fost colegi de facultate, am jucat teatru în facultate. I-am publicat câteva cărți la UNITEXT. Cărți care ar fi trebuit să contribuie la o dezbatere serioasă în mediul profesional. Cele de mai jos sunt spusele unui om dedicat total mediului teatral. Un drum consistent, prin articole, cărți, proiecte, elaborări curiculare în domeniul Teatrului și Artelor spectacolului, interesul pentru gândurile și creațiile celor tineri fac din Miruna Runcan o raritate în critica și studiile teatrale din România.

Continuă lectura

Standard
Cărți, Legislație, Reacție rapidă

Cât ne costă cunoașterea?

Cât te costă cunoașterea? Cum te poți ține la curent cu noutățile când accesul la conferințe internaționale importante este încă dificil pentru cercetătorul/universitarul român (adesea dă din buzunarul propriu), a cumpăra cărți esențiale pune în pericol bugetul familiei, accesul la articole științifice online e selectiv, parțial?

O mare editură acționează în instanță site-urile care, prin piratare, pun la dispoziție cărți și articole științifice pentru care nu plătești nimic.

Cine are dreptate? Ce ar trebui făcut?

Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Legislație, Plagiat

Către Consiliul Național de Etică. (Dar nu numai)

Membrilor Consiliului Național de Etică

Scrisoare deschisă

 

Mă adresez dumneavoastră și nu domnului ministru. (Ar fi fost interesant să trimit o sesizare domnului ministru în ce vă privește!) Ultima dumneavoastră Hotărâre prin care aprobați Raportul final privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei de doctorat a domnului Gabriel Oprea, a stupefiat opinia publică și comunitatea academică din România. Cele ce urmează nu reprezintă punctul de vedere al Comisiei de Etică a Universității din București, ci ale unui profesor de universitate. (NB: La trei zile după ce Comisia v-a înaintat autosesizarea sa privind cazul oprea, ați dat probabil cel mai rapid „verdict” prin care susțineți că „suspiciunea de plagiat nu se confirmă”. Comisia nu a mai apucat să finalizeze analiza și să vă remită propriile concluzii bazate pe „dovezi concludente”, așa cum s-a întâmplat și în cazul Victor Ponta sau Olguța Vasilescu sau Ștefania Duminică, căci a trebuit să respecte legea care îi protejează pe demnitari și în situația de plagiat). Domnul Gabriel Oprea și alții care s-au aflat și se află în aceeași situație, este demnitar. Și este și cadru didactic, conducător științific de doctorat. Deci cunoaște regulile elementare ale citării, ale atribuirii surselor într-o lucrare științifică.  Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Reacție rapidă

E sau nu e? La Sibiu

E sau nu e Școala doctorală în domeniul Teatru la Sibiu?

Mi-am pus întrebarea văzând un manifest al BRD în care apare informația că Școala există. Mi-am adus aminte că în 2013 se semnase un document în acest sens la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De atunci nu s-a întâmplat să dau peste vreo informație publică despre acest lucru. Pe site-ul ULBS, al Facultății de Litere și Arte unde funcționează Departamentul de Artele Spectacolului, nu apare nimic despre vreo Școală doctorală pe domeniul Teatru/Artele spectacolului.

Cum am funcționat mulți ani  la Sibiu, sunt, firește, atent când văd știri în media despre cum se dezvoltă Studiile teatrale acolo, Departamentul de teatru, la a cărui (era Secție, la început) înființare și consolidare am contribuit, alături de (regretatul) Virgil Flonda și de directorul Teatrului „Radu Stanca”, Constantin Chiriac. De altfel, primul meu doctorand de la Cluj, unde există Școala doctorală pe domeniul Teatru, a fost din Sibiu căci aici nu exista Școală doctorală.

În contextul în care ar trebui fundamental revizuită legislația pe domeniul specializărilor vocaționale, și în special în ce privește doctoratele, întrebarea din titlu pare anecdotică.

Totuși, e sau nu e?

Standard