Actorul, Artele Interpretării, Generale, Invitații mei

Dorina Chiriac: „E o prăpastie uriașă între viața teatrală și cei care se presupune că o controlează”

foto gândul.info

foto gândul.info

Dorina Chirac este o actriță care marchează un teritoriu special al artei actorului. În teatru, în film, la radio, în concert. Evoluțiile ei, modul în care construiește propria interpretare, dar și relația scenică indică o sensibilitate hrănită de o reactivitate rară. Când un actor nu mai reacționează, ci răspunde „meseriaș” numai, ceva din fibra lui s-a rigidizat. Nu numai în arta sa, ci și în viața sa.

„Am ieșit in stradă zile la rând. pentru civilizație. Pentru siguranță. am ieșit să schimb lumea. să o fac mai frumoasă acum, cât încă nu își dă seama copilul meu cât e lumea de-ncurcată și tristă. Am strigat să fiu respectată. nu vreau nimic pe degeaba. Vreau să muncesc in continuare cinstit și implicat si să fiu plătită pentru ce și cum și cât fac. Au trecut câteva zile și deja cred c-am visat. Cred că lumea nu vrea încă să fie schimbată.
Am lipsit motivat aseară. Mi-e greu, însă, să îți motivez ție absențele. și, crede-mă, vreau să fac asta.”

(mesaj pentru Klaus Iohannis, pe pagina sa de Facebook, noiembrie 2015)

Continuă lectura

Standard
Artele în Societate, Artele Interpretării, Generale

Lipsa de talent și Teatrul Național. Un proces de la 1927 (III)

Intră în scenă avocații

 

Cum apreciezi talentul? E dificil, desigur. Mi-a reținut atenția ce a spus odinioară Papa Ioan Paul II: “Talentul artistic e un dar de la Dumnezeu și cine și-l descoperă are o anume obligație: să știe că nu îl poate rispi, ci că trebuie să-l dezvolte”. O enormă bibliotecă teatrală s-a scris despre talentul artiștilor din artele spectacolului. Mult orgoliu, vanități desfășurate pentru a desemna pe „cel mai…”, „cea mai…”. Mult efort pentru a pune în valoare criteriile, gustul în funcție de care subiectivitatea cronicarului se manifestă. Ce te faci, însă, când talentul e ținta subiectivității directorului?

Continuă lectura

Standard
Artele în Societate, Generale

Lipsa de talent și Teatrul Național. Un proces de la 1927 (II)

Foto Istoriafilmuluiromanesc.ro

Foto Istoriafilmuluiromanesc.ro

 

Despre artă, talent și abuz.

O faimoasă actriță fusese concediată de către direcția Teatrului Național pe motiv de „scădere vădită a talentului”! Dar cum se poate măsura, aprecia că un artist e în scădere vădită de talent?

De aici începe procesul, Naționalul este pus sub lupă, directorul său, comitetul de lectură sunt chestionați, presa intervine. Un proces care aduce la rampă aspecte politice, artistice, financiare și de moralitate. Voi folosi, în continuare, informații, voi cita din lucrarea Pentru artă, referențiată în primul episod.

Să intrăm în culisele procesului.

Continuă lectura

Standard
Carte de bucate a unui deținutminte, Generale

Cartea de bucate a unui deținutminte

 

1.

Tu vrei să mănânci sau vrei să citești? E totuna,
și ziua începu când fluturele duse vestea.

2.

Între gratții, spațiul libertății,
de n-ai uita, a scris încet mâna copilului. Pe ecografie, mama citea.

3.

Un pas, doi, trei, înapoi, și respiri.

În apă, nu respiri, dar capul sus, spre cer, citește libertatea.

4.

Pâinea mea, minge de fotbal, jocul picioarelor

celor care nu o mai mănâncă.Ei se joacă. Ei ce mănâncă?

5.

Azi. E mult, cât crește firul. Lângă ieri.

6.

A fost închis azi la ora cinci. Așa s-a întâmplat. Poarta pe care a intrat, de afară, s-a închis în urma-i ca un testament sigilat. De aici începu o altă zi. Foarte lungă. O privește cum începe să crească, ca un aluat al unei pâini ce e mereu pentru alții.

7.

Astăzi facem un eseu. Despre ținerea de minte. Întâi întrebați ce este aceea. Apoi, întrebați din nou, pe alții. Cândva, vă veți opri pentru că veți ști. Și începeți eseul. Cum e corect să începeți atunci când mâna de scris se descărnează: „M-am născut” sau „Am fost născut” ? Răspundeți. Aveți șaptezeci de ani pentru asta. Scrieți cu aceeași culoare, roșu de sânge. Dacă ați greșit și vreți să corectați, faceți-o repede cu o electrocardiogramă, dacă puteți, dacă nu, va fi o linie continuă. Când nu veți mai auzi linia, știți că eseul s-a sfârșit. Și vă puteți semna. După care, va fi mâine. Tu nu mai ești mâine. Deci, astăzi facem un eseu…

8.

Pisica privește trist. Tu o privești. De ce nu ne-nțelegem? Am pornit pe drumuri diferite. Cândva, nu ne despărțisem. „Nu mai zgâria cartea aia!” Iei cartea, desigur, e Darwin. Pisica a înțeles și privește superioritatea ta.

9.

Sunt curios. Până când?

10.

Putem citi ce vrem. Dacă citim tot, suntem morți. Putem mânca ce vrem. Dacă mâncăm tot, suntem morți. Să luăm pâinea, de pildă. E bună, e rea, mai bine fără, totuși, puțină nu strică, mai bine albă, nu, cu cereale. Pâinea s-a complicat. Stai cu ea în față și nu știi ce să faci. Alții ar mânca-o. Ai omorî pentru o pâine?  Mulți fac asta, dar nu pentru o pâine. Ci pentru că trebuie. Cum așa? Uite, spune la televizor că iar au bombardat. Eu cred că dacă stai cu o pâine în mână, nu te poate omorî nimeni. Ca acum. Vezi, nu ne omoară nimeni. Pentru că nu mai e nevoie.

11.

Bucata. Bucăți. Bucate. Bucc(o).Gura. Deținutminte: nu mânca/vorbi în același timp. E o contradicție dureroasă: ceva intră în același timp cu ceva care iese din gură. O cale de acces cu două sensuri. Dacă nu respecți regulile de circulație, poți să mori. La fel ca pe autostradă. Citește: la semnul.., acordă prioritate…Scrie regula de 25 de ori pe zi, timp de trei zile. Și, treci la ascultare. Nu vei mânca/vorbi trei zile.

Standard
Actorul, Artele în Societate

Lipsa de talent și Teatrul Național. Un proces de la 1927 (I)

 

O faimoasă actriță fusese concediată de către direcția Teatrului Național pe motiv de „scădere vădită a talentului”! Dar cum se poate măsura, aprecia că un artist e în scădere vădită de talent?

De aici începe procesul, Naționalul este pus sub lupă, directorul său, comitetul de lectură sunt chestionați, presa intervine. Un proces care aduce la rampă aspecte politice, artistice, financiare și de moralitate. Să intrăm în sala de judecată.

Continuă lectura

Standard
Generale

Șmecherașul Savanei cu teflon

Câteodată, sunt unele reclame care îți lasă un gust amar. Murdăresc fără ca realizatorii lor să își dea seama. Sau, dacă e intenționată, murdăria e emblema șmecheriei cu ghivent. Așa mi se pare și reclama, una dintre cele ale seriei Savana culori. Nu analizez interpretarea personajului lui Andi Vasluianu, ci personajul – un șmecheraș simpatic și dibaci care te face să îți placă și ce nu-ți place (vezi reclama cu soacra-Natașa Raab), și ideea „creativilor” care l-au născut.

Da Vinci Uomo vitruviano

Da Vinci Uomo vitruviano

Personajul a desenat în interiorul unei rame albe aplicate pe un perete bleu o stângace imitație a celebrului desen al lui Leonardo da Vinci, Uomo vitruviano (1490), simbolică reprezentare a uniunii științelor cu artele prin corpul uman. „Artistul” amator, după ce termină desenul, face câțiva pași înapoi, cadrează din degete (vezi ideea proporțiilor), se semnează, la mișto, Van Gogu, („creativii” fac cu ochiul șmecherește pentru cei care știu despre celebrul pictor Van Gogh) și, când apare „meșterul”, șterge repede cu buretele, spunând: „cine a făcut, bre, mizeria asta? Noroc că e cu teflon. Se curăță”. Sigur, totul e o joacă. În care sunt folosite referințe ale artei universale. La mișto. S-a mai întâmplat. Mă întreb pentru cine e reclama: pentru cei care știu aceste referințe, da, ei „elitele”, vor înțelege. Se vor distra? Nu știu. Pentru cei care nu cunosc aceste referințe? Care ar fi sensul? Dincolo de faptul că „artistul”-șmecheraș nu își asumă „mizeria”, cinstit. Ce, n-are omul voie să se viseze un Van Gogu dă Vinci? Dacă „meșterul”, în spiritul reclamei (pictură, desen), i-ar fi spus:” vezi că aici linia trebuie mai…” sau „asta vă-nvață la școala aia de artă populară”, reclama ar fi avut, cred, sens/umor mai ca lumea. Așa…

„Bre” este deja o marcă la Savana cu teflon. Se asociază bine cu șmecheriile cu ghivent. E mișto. E în spiritul „avangardei” de Dâmbovița. E cool. Noroc că e cu teflon.

Delete, bre.

Sursa: YouTube

Standard
Reacție rapidă

Ziua când m-am oprit

6 august. E o zi specială pentru mine. Cu mai mulți ani în urmă, într-o zi, ducându-mă spre facultate, nu mergea scara rulantă de la metrou, am urcat toate treptele, și am ajuns sus, gâfâind, transpirat.Și a fost momentul acela, rar, când te întrebi, în timp ce mâna s-a dus automat după pachetul din buzunarul de la piept să scot o țigare: „de ce fac eu asta?”

Secunda în care m-a fulgerat întrebarea a fost începutul. M-a ajutat și faptul că Andrei se oprise din fumat cu câteva luni înainte. Mi-a semnalat o carte. Nu m-am dus la doctor, n-am luat nicio pastilă, nu mi-am pus niciun plasture. Am citit o parte din carte. Ideea care mi-a rămas: să îți alegi ziua când te oprești din fumat. Am ales 6 august, ziua bombei atomice, la Hiroshima. Muriseră, însă, mai mulți din cauza fumatului decât din cauza bombei.

În dimineața zilei de 6 august, am ieșit pe balcon, cu cana de cafea și am fumat ultima țigare. Știind, acceptând că e ultima. De atunci nici măcar imboldul, umbra dorinței de a pune o țigare în gură nu m-au mai încercat.

Să nu credeți că după, am început să dau sfaturi. Nu. E o luptă a ta cu tine. Dacă crezi că merită, o vei câștiga. Dacă nu, vei fuma. Nici nu fac din asta cine ce știe act de bravură. Dar mă simt altfel. Și cei din jurul meu. La care trebuia să mă gândesc, demult, în primul rând. Unele lucruri le înveți târziu. Bine și-așa than never.

Standard
Artele în Societate, Artele Interpretării, Generale, Invitații mei

Cosmin Manolescu: „Este nevoie de proiecte mai curajoase, atipice, care să readucă încrederea în dansul contemporan și care să atragă un public nou.”

Foto Mihai Benea

Foto Mihai Benea

Cosmin Manolescu este unul dintre cei mai cunoscuți dansatori și coregrafi de după 1990. Un artist al mișcării. Spectacolele sale, inițiativele sale în comunitatea dansului de azi din România, proiectele sale artistice conturează profilul unui artist care, dincolo de arta sa, s-a implicat și în condiția acestei arte, la nivelul cadrului legislativ care ar trebui să o susțină. Și el, și alți colegi ai săi mi-au fost studenți la Academia de Teatru și Film, în prima promoție de coregrafi (sper că memoria nu mă înșeală). Cele ce urmează nu sunt numai și doar un simplu interviu. Cosmin conturează anatomia unui domeniu, al unei arte care, în mod inexplicabil, poate, nu este pusă încă în drepturile care i se cuvin. Dincolo de orgolii, de animozitățile între grupuri (prin 1997 îmi aduc aminte că am provocat/moderat o întâlnire a „clasicilor” și „modernilor” la Ministerul Culturii pentru a încerca rezolvarea acestor animozități), ceea ce transpare limpede este condiția atât de fragilă a dansului, a coregrafiei de azi în România.

  Continuă lectura

Standard
Reacție rapidă

O zi neobișnuită. 1 august 2016

Știrea zilei de azi: moartea Reginei Ana a României. O zi foarte călduroasă în România. Moartea Reginei Ana, în urma deteriorării progresive a stării de sănătate, nu e numai un eveniment de știri. E dispariția unui reper moral: cea care a stat alături de Rege, care l-a susținut și a susținut o idee sacrificată de conjunctura istoriei, a ținut ideea regală ca frontispiciu al unei națiuni. Nu e puțin lucru când trebuie să înfrunți o istorie nefastă pentru români, începând din 1945. Ca întotdeauna, când valorile morale se împuținează, lumea devine, pentru unii, mai mică. Pentru alții, nu înseamnă nimic. Un destin care pare desprins din cărțile mari ale istoriei, ea a reprezentat pe viu valorile morale și ideea creștină reunite întrun caracter exemplar. Dispare, cu ea, un mare caracter. Era dintre oamenii pentru care exemplaritatea unei vieți e dată de caracter, de integritate. Valori, principii pe  care Școala, în primul rând Școala, ar trebui, cu urgență, să le activeze, să le profeseze în rândul elevilor și studenților. I-a stat alături soțului toată viața, a crescut cinci fete, l-a însoțit pe rege în încercarea sa de a reface țesutul moral al unei națiuni virusate de o istorie deșirată, infestată de microbii unei boli nemiloase: lipsa de caracter. Regele și Regina, între nu atât de mulții apărători ai acestei averi ai unei națiuni: valorile morale și construcția caracterelor.

Le regăsim acestea, puse în cauză în mod grav, de alte două fapte ale zilei de azi: ministrul Educației a semnat ordinul de retragere a titlului de doctor unui fost prim-ministru al României, om de stat atunci, în 2012, om politic de prim plan, lider de partid. Un om tânăr. E un fapt istoric.Tot azi, a fost confirmat plagiatul unui fost vice prim-ministru, om de stat, om politic de prim plan, lider de partid. Un om matur, care a dobândit o recunoaștere ciudat de rapidă, pentru a accede la mari funcții în stat. Cele două decizii de azi pun în cauză lipsa de caracter, căci plagiatul e un furt intelectual, comis de persoane publice care ar fi trebuit să fie exemple morale  ale unei societăți încă fragile, încă debile. În cazul celor doi, dar și al altora, toppingul este aroganța. Să spui despre cei care au luat aceste decizii, oameni care fac cercetare demult, ceea ce niciunul din cei doi nu a făcut măcar 8 ore ( o zi de muncă), că nu știau normele de realizare a unei lucrări de doctorat la vremea când acest fost vicepremier și-a luat doctoratul, este nu numai lipsă de caracter, ci și ceva sfidător. Omul abia știe să lege două-trei fraze atunci când bancomatul său de vorbe funcționează normal cu cele 31 de cuvinte știute.

Ziua de azi, 1 august 2016, e specială, e neobișnuită. M-a făcut să mă gândesc cum lucruri care nu au nimic de-a face unul cu altul, atrag atenția asupra a ce am putea avea în comun. Moartea Reginei readuce în prim plan ceea ce exemplaritatea vieții ei a dat Regelui și Țării, în timp ce deciziile academice de azi indică fără greș precaritatea morală și lipsa de caracter a unor oameni care au deținut funcții înalte în stat, prin care ar fi putut să genereze încrederea românilor în aceste valori morale simple ce fundamentează o națiune. Nu au făcut-o. Pentru că sunt mici.

 

Standard
Generale

Cum contribuie contribuabilul? Frăția ghișeelor.

Recunosc, sunt contribuabil. Contribui. Nu în fiecare zi, ci lunar – cum îmi atrage atenția o prietenă -. Dar ziua de sărbătoare e atunci când îmi vine comunicarea de la ANAF. Ca acum, când sunt înștiințat că am o restanță și că dacă nu plătesc în 5 zile de la primire, voi fi publicat…pe lista datornicilor la stat. Eu, de felul meu, plătesc, de fiecare dată și repede, ca să nu mă iau cu altele și să întârzii. Căci atunci statul mă penalizează, „contribuabil rău ce ești!”. „Tu întârzii, noi nu colectăm, d-aia merge țara asta cum merge, să nu mai întârzii”. Bine-bine.Numai că suma aceasta nu știam ce e. Pe adresă nu scria nimic altceva (anul, instituția unde realizasem venitul). Și de unde restanța?

Cele ce urmează sunt filmul a două ore petrecute – vă rog, e un fel de a spune, nu m-am dus la nicio petrecere! – la organul de resort al sectorului 3. Lucrețiu Pătrășcanu 10. M-am urcat în taxi.

Continuă lectura

Standard
Generale

Pentru ce e Școala?

Ar trebui să multiplicăm discuțiile despre Educație, implicând constant copii și tinerii, părinții și oamenii Școlii. Câtă vreme credem că numai cadrul legislativ poate produce „minuni”, greșim prin plasarea inadecvată a subiectului. Abandonul școlar nu e numai un simplu abandon, măsurabil în cifre. Situația precară a șanselor la Educație în mediul ruaral nu e numai o precaritate măsurabilă în cifre. „Dispariția” unor studenți pe parcurul anilor de licență, nu e numai un abandon măsurabil în cifre. Credibilitatea școlilor doctorale nu se măsoară numai în plagiatele dovedite. E vremea să investim mai mult în cultura eticii și a integrității  în ecuația educațională. Dacă elevul, studentul nu te cred pe tine cadru didactic că ești autentic în relația didactică, pedagogică, dacă nu își dau seama că ceea ce faci e pentru ei, șansa de a avea oameni educați în România scade cu fiecare an.

Mai jos, un interviu dat Adrianei Muraru azi la Digi24 online.

 

 

 

Standard