Artele în Societate, Legislație

Directorul sau managerul de teatru. Sfârșit de partidă?

 

Cum este, de fapt, gândită funcția de manager al teatrului?

De altfel, e o discuție mai veche privind identitatea directorului, mai nou, a managerului de teatru în România. E bine ca el/ea („ea” e mai rar!) să fie „artist/ă” (regizor, actor) sau asimilat („critic, cronicar teatral”) sau nu?

Continuă lectura

Standard
Artele Comunicării, Artele Educației

Ce știi? Ce știi să faci? Ce faci cu ce știi să faci?

De-alungul anilor, în universitate, am observat la studenții mei, între altele, și aceste lucruri. La finalul anului 3, întrebând ce știu, rareori ei ⁄ ele pot da un răspuns clar, simplu. Fac multe cursuri, seminarii în cei trei ani, dar, surprinzător, nici lucrarea de licență nu reușește, adesea, să pună în valoare ce știu. Lucrarea de licență e, adesea, o bifare a unui parcurs academic. Studenții aplică ceva din ce au învățat. Adesea lucrările, dacă au același profesor coordonator, seamănă între ele iar alegerea subiectului lucrării reflectă rar o preocupare insistentă a studentului. De fapt, studenții nu sunt încurajați să aibe preocupări insistente, pe care să le urmărească în timp și care să le definească, să le rafineze lumea în care vor evolua. Bibliografia acestor lucrări este reflexul unei superficiale și, de multe ori, aleatorii conspectări a 10-20 de titluri. La întrebarea: „de ce aceste titluri?”, răspunsul nu mai vine. De multe ori, a  cere o definiție a unui concept de bază, provoacă stupoare. Mulți, multe nu știu pur și simplu să formuleze o definiție; preferă circumstanțierile oferite de salvatorul „depinde de…”. Modul de a judeca folosind concepte operaționale, e în suferință.

De fapt, ce știu studenții noștri după 3 ani?

Continuă lectura

Standard
Cronicile mele

Primul articol. 1975

Eram student, în vara lui 1975, când o asistentă de la Litere, Antoaneta Tănăsescu, m-a oprit pe mine și pe Dan (C. Mihăilescu) într-o zi la facultate spunându-ne că ar fi o șansă să debutăm în România literară! Revista era “sfânta sfintelor” în presa culturală din România, visul oricărui tânăr scriitor.

Primul articol publicat. 1975

Primul articol publicat. 1975

Și s-a întâmplat! Am debutat. Un mic fragment din lucrarea de licență pe tema Tragicului (!) dedicat piesei de teatru Iona a lui Marin Sorescu (un autor la care țin și azi când e, cred, aproape…uitat).

Când am susținut lucrarea de licență, președintele comisiei, un activist meseriaș, m-a întrebat, cu intenție: “Tovarășu‘ Popescu, văd multe titluri despre tragic în bibliografia dumitale, dar sunt în engleză și franceză; de ce nu ai mai multe și din autori români?” „Autorii români citați sunt …toți. Alții nu mai sunt”. Конец фильма

Standard