Mi-a plăcut de la început să traduc în română piese de teatru din dramaturgia engleză, irlandeză. De fapt, am început să traduc texte pentru o revistă clandestină, concepută și realizată, printr-un efort azi uimitor (ca și-atunci, de altfel), de către Dan C. Mihăilescu. Erau anii’80, eram risipiți („repartizați”) în posturi de profi prin toată țara, și Dan a avut ideea să rămânem în contact intelectual prin mănunchiul ăla de pagini pe care la dactilografia singur, în mai multe exemplare, trimise prin poștă pe cheltuiala lui. Ne mai și adunam în celebra lor garsonieră din Zemeș (a lui și a Taniei) să schimbăm mingi cultural-intelectuale, să supraviețuim într-un cenușiu fără de sfârșit. Cartofi prăjiți și fum de țigare. Crunt! Dar nu lipseam.
Arhive pe etichete: Dan C. Mihăilescu
Primul articol. 1975
Eram student, în vara lui 1975, când o asistentă de la Litere, Antoaneta Tănăsescu, m-a oprit pe mine și pe Dan (C. Mihăilescu) într-o zi la facultate spunându-ne că ar fi o șansă să debutăm în România literară! Revista era “sfânta sfintelor” în presa culturală din România, visul oricărui tânăr scriitor.
Și s-a întâmplat! Am debutat. Un mic fragment din lucrarea de licență pe tema Tragicului (!) dedicat piesei de teatru Iona a lui Marin Sorescu (un autor la care țin și azi când e, cred, aproape…uitat).
Când am susținut lucrarea de licență, președintele comisiei, un activist meseriaș, m-a întrebat, cu intenție: “Tovarășu‘ Popescu, văd multe titluri despre tragic în bibliografia dumitale, dar sunt în engleză și franceză; de ce nu ai mai multe și din autori români?” „Autorii români citați sunt …toți. Alții nu mai sunt”. Конец фильма