Artele Educației, Reacție rapidă

Joaca de-a doctoratele

Acum în septembrie expira termenul, noul termen dat doctoranzilor care nu reușiseră să finalizeze doctoratul prin susținerea publică a tezei. În cazul multora e vorba de mulți ani trecuți de la admiterea la doctorat. Starea de sănătate potrivnică, probleme familiale, nivelul de trai scăzut care a cerut ocuparea cu servicii ș.a. sunt reale în cazul unui număr dintre cei și cele care nu vor reuși – de fapt nci nu mai au cum în cele câteva zile rămase din septembrie – să finalizeze doctoratul. Nu e cazul tuturor, desigur. Sunt persoane care nu sunt capabile să întreprindă și să finalizeze un doctorat care, însă, le e absolut necesar pentru a mai rămâne în universitate. Uneori, e vorba de persoane foarte dotate pentru activitatea didactică. Dar, repet, nu și pentru cea de cercetare. Elocventă, aici, mi se pare situația din domeniul vocațional unde artiștii, interpreți sau creatori, sunt forțați de „o” Bolgna prost asumată, să facă ceea ce ei nu au fost, prin formare și educație, să facă, și anume cercetare de tip textual și nu artistic, redactare de text ș.a.

Domnul ministru al Educației, la o anumită oră din zi, astăzi, anunță că, helas!, trei mii de doctoranzi vor fi în situația de a nu putea finaliza doctoratele și, pe cale de consecință a legii, vor fi forțați să iasă din sistemul Educației. O consecință ar fi vidarea de personal didactic, mai ales tânăr, în cazul facultăților respective. Dramatic, tragic, vocea destinului implacabil zguduie Educația! Dar, vocea devine, la o altă oră din zi, tot astăzi, mai duioasă, mai omenoasă: ministrul s-a consultat cu Guvernul de unde, o, ce veste minunată!, iată, Olimpul guvernamental, de sus, de-acolo, trâmbițează: mai dăm o amânare, încă un an an, probabil, cum se mai dăduse.

De ce nu sunase ministrul la Guvern înainte de a da fiori doctoranzilor în cauză? Nu știm. E un mister. Dar Educația merge înainte. Unde?

Standard
Artele Educației, Reacție rapidă

Mai încercăm odată? Cred că da.

Discuția de la GDS din 8 septembrie nu a însemnat nici mai mult, nici mai puțin decât altele de acest gen. Și eu cred, ca și si alții,- și cum am susținut și la GDS – că e nevoie de acțiuni concrete. Atunci când „se trage” asupra ta, ca părinte de școlar, ca profesor, ca intelectual, cu legi și decizii discutabile sau proaste, cu hotărâri ale unor structuri care fac din negru alb, e vremea ridicării unor „baricade” mai rezistente. Cât de mult sunt dispuși oamenii din universitate să își facă auzită vocea, să acuze direct, prin protest, starea de lucruri generată de o parte a clasei politice în domeniul Educației? Flori retorice, erudite, ducerea în derizoriul caragialesc (depunerea titlului de doctor) nu mai ajută decât pe…fani. Sunt utile, fără îndoială, căci nu trebuie să fim mereu încrâncenați, deși contextul favorizează asta. La fel, e important să auzi personalități de prim rang spunându-și punctul de vedere. Continuă lectura

Standard
Artele Educației, Reacție rapidă

E sau nu e? La Sibiu

E sau nu e Școala doctorală în domeniul Teatru la Sibiu?

Mi-am pus întrebarea văzând un manifest al BRD în care apare informația că Școala există. Mi-am adus aminte că în 2013 se semnase un document în acest sens la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De atunci nu s-a întâmplat să dau peste vreo informație publică despre acest lucru. Pe site-ul ULBS, al Facultății de Litere și Arte unde funcționează Departamentul de Artele Spectacolului, nu apare nimic despre vreo Școală doctorală pe domeniul Teatru/Artele spectacolului.

Cum am funcționat mulți ani  la Sibiu, sunt, firește, atent când văd știri în media despre cum se dezvoltă Studiile teatrale acolo, Departamentul de teatru, la a cărui (era Secție, la început) înființare și consolidare am contribuit, alături de (regretatul) Virgil Flonda și de directorul Teatrului „Radu Stanca”, Constantin Chiriac. De altfel, primul meu doctorand de la Cluj, unde există Școala doctorală pe domeniul Teatru, a fost din Sibiu căci aici nu exista Școală doctorală.

În contextul în care ar trebui fundamental revizuită legislația pe domeniul specializărilor vocaționale, și în special în ce privește doctoratele, întrebarea din titlu pare anecdotică.

Totuși, e sau nu e?

Standard
Reacție rapidă

Care Europa?

Doamna Angela Merkel a fost azi la centrul de refugiați din Heidenau, din estul Germaniei, scena unor proteste dure împotriva emigranților. Unde, în sfârșit, a spus ceva despre violența extremiștilor de dreapta, catalogând-o drept „repulsivă”. Dar situația europeană creată de valurile de emigranți care, pe drumul Balcanilor de Vest, tranzitează spre țările bogate din Vest, înregistrează în ultimele zile reacția birocratică față de oamenii aflați în suferință: femei, bărbați, copii sunt respinși brutal, loviți, presați, puși în fața sîrmei ghimpate, a gazelor lacrimogene. Situația este dramatică. Continuă lectura

Standard
Reacție rapidă

Unde sare așchia? Tsipras și Le Pen, în același timp

Ieri s-au întâmplat, practic în același timp, două evenimente. Premierul grec, liderul partidului Syriza (stânga radicală), Alexis Tsipras, și-a dat demisia pentru a permite alegerile anticipate ce vor da un nou guvern în sarcina căruia va cădea pilotarea Greciei prin criză; Jean-Marie Le Pen, cofondatorul și liderul timp de 40 de ani al partidului Frontul Național (extremă dreapta), a fost exclus din partid la propunerea fiicei sale, Marine, căreia îi încredințase partidul în 2011.

foto: www.businessinsider.com

Alexis Tsipras

Tsipras a fost abandonat de o treime dintre parlamentarii partidului, care nu au vrut să accepte faptul că acela care se declarase anti-austeritate, vector al naționalism-populismului grec, vedeta politică cu lovituri mediatice de rever față de Angela Merkel și Bruxelles, dar și cu joc la primire de la Moscova lui Putin, a întors-o ca la Atena, acceptând planul de măsuri de austeritate. Continuă lectura

Standard
Reacție rapidă

Ce credeți despre ce cred românii?

Pe caniculă, recentul sondaj IRES aduce un aer rece. Care îți dă fiori, aș zice. Dacă asta cred românii, te întrebi, totuși, de ce arată România așa cum arată acum?

  • Cei mai multi români (96%) cred în Dumnezeu → Și atunci, cum se explică faptul că mulți iau numele Domnului în deșert căci altfel viața de zi cu zi nu ar fi cum e acum.
  • 89% cred că există suflet → dacă atât de mulți și multe cred asta, de ce se îngrijesc atât de puțin de el, dincolo de spovedanie, cotizații sau donații la biserică sau participare la slujbe; ce fac ei/ele pentru sufletul lor când nu sunt în biserică?
  • 89% cred în păcat → și atunci de ce mulți îl comit zilnic, față de cei apropiați, față de ceilalți?
  • 85% cred în îngeri → desigur, pentru că e vorba de „îngerul salvator”; putem face orice, dar ne rugăm la îngerul nostru să ne salveze; plătim la biserică ce trebuie, ca un avans spre decontarea salvatoare
  • 75% cred în Rai → și cum se pregătesc pentru a intra în Rai căci, firește, cei care cred în Rai vor să și ajungă acolo. DUPĂ.
  • 66% cred în Diavol → ??? Cum e asta? Să crezi în Diavol? E ceva neclar aici, tulburător. Dacă nu cumva e vorba de a crede că există Diavolul.
  • 66% cred în Iad → la fel ca mai sus; crezi că Diavolul, Iadul există ca și cum ar fi repere spirituale la fel ca acelea de la început.
  • 64% cred în viața de după moarte→ Dacă viața de după moarte e la fel ca viața din timpul…vieții, la ce bun să crezi? Cât de împăcat cu tine ești, de fapt?

Cred că BOR va fi, este încântată de acest sondaj. E o mostră de credință modernă. Aproape toți spun cât de ..credincioși sunt, dar profesează păcatul știind că există un înger salvator, că biserica îi va ierta, nu-i așa, căci păcătoși suntem cu toții. Și viața merge înainte, mai ales că mai există și o a doua viață.

sursa foto: www.crestinortodox.ro

Catedrala mântuirii neamului

Nu știu cât de credibil e sondajul, dar mi se pare foarte probabil că multe răspunsuri sunt wishful thinking. Mi-ar plăcea să cred că există la cei care au răspuns credința autentică; că viața lor , viața noastră e în acord cu ce credem. Mi-e teamă că mulți nu (mai) cred, de fapt, în nimic. Și asta nu e bine deloc. Neamul nostru va fi mântuit. De aceea se ridică o Catedrală. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. Dar…

Te poți uita la tine, în fiecare zi, și să spui că trăiești o viață întru Domnul, crezând în Cuvintele Lui? Cât și Ce faci pentru asta? De fapt, de ce îți faci cruce, de ce te închini? De ce te rogi? Și cui? Și tu…?

 

 

Standard
Reacție rapidă

Catedrale și Teatre

Citesc despre situația de la Focșani unde primăria a preferat să distribuie o parte consistentă de fonduri pentru catedrala din mijlocul orașului lipsind alte domenii ale vieții sociale de minima finanțare. ONG-urile locale, un festival de teatru care avusese deja două ediții, s-au văzut, din nou, fără finanțare. Biserica, cea care a hulit îndelung Teatrul, secole dearândul, e, din nou, câștigătoare.

Totuși, ce motivează decizia aleșilor locali ? Cât de importantă este catedrala într-un oraș unde există 40 de biserici?

Standard
Reacție rapidă

217/2015

Să citim cu atenție această lege, promulgată deja de președintele României.

Adolf Hitler inspectând trupele

Scopul ei este: „interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”.

Ce lipsește?
Continuă lectura

Standard