România e pradă unei polarizări a opțiunilor electoratului pe care, în felul acesta, nu am mai cunoscut-o până acum. Prezidențialele aduc o noutate dură, tulburătoare, față de parlamentare care s-au derulat în manieră clasică. Noutatea prezidențialelor e dată de polarizarea pe trei opțiuni: Georgescu, Lasconi și oamenii care…Nu sunt interesați de vot, nu știu pe cine să voteze, se hotărăsc în ziua votului să iasă din casă.

Două operațiuni…speciale s-au desfășurat în paralel: prima, privindu-l pe candidatul Georgescu, începuse mai demult, a doua, privind anularea alegerilor de către CCR, s-a concretizat confuz, într-o săptămână. CCR validează primul tur, CSAT „desecretizează” nu atât rapoartele originale cât discuția pe marginea lor, apoi CCR anulează primul tur al prezidențialelor. Rusia-România 1-1.

În aceste zile, după validarea membrilor noului Parlament și discuțiile privind un program de guvernare, senzația e că se revine la status quo-ul de dinainte de alegeri. Ce este inacceptabil e că cele două partide din actuala coaliție de guvernare par să nu își recunoască eșecul, un dublu eșec, de fapt: ca partid, dar și ca vector al dezvoltării democratice. Au permis ca lucrurile să se întâmple așa cum s-au întâmplat. Când vezi că, deși „piesa” s-a schimbat puțin, dar distribuția „actorilor” a rămas aceeași, nu poți încerca decât un sentiment de derizoriu: nu vorbim de marea politică, bazată pe un discurs profund și convingător, ci despre mica politică, „politichie”, de fapt, care ne ține mereu, ca țară, cu frâna pusă.

Observ că țara noastră devine una interesantă din mai multe puncte de vedere. Pentru Rusia, după încercarea nereușită în Moldova. Pentru UE și NATO, din perspectiva unei fragilizări a poziției noastre geostrategice. Faptul că în ceasul al doisprezecelea – ca de obicei, aș spune – evităm alunecarea într-o pagină de istorie tulbure, riscantă, spune mult despre ce ni se-ntâmplă și oferă aliaților, partenerilor noștri senzația că, la noi, se poate întâmpla orice. E simplu să spui că, prin Tik Tok, s-a produs marea manipulare care a dus la votul masiv în favoarea lui Georgescu. Dar oamenii aceia au ieșit atunci din casă, s-au dus la vot și au pus buletinul cu Georgescu ștampilat în urnă. Ce s-ar fi putut face, prin actul de guvernare, prin partide ca asta să nu se întâmple la asemenea nivel, cu o asemenea magnitudine?

S-ar fi putut face multe dacă s-ar fi investit mult mai mult în cetățeni și mai puțin în persoane. Unele persoane. S-ar fi putut investi mai mult în Educație, dar nu prin șchiopul program național „România educată” care a dus la situația șubredă a Școlii unde ne bucurăm de succese ale unor persoane (elevi, studenți, profi), dar nu de succesul sistemului Educației. S-ar fi putut alimenta energia aceea prețioasă numită încredere dacă „actorii” scenei politice ar susține hotărât demersul de întărire a culturii democratice în țara noastră. S-ar fi putut face enorm dacă nu ar minți atât de mult!

Operațiunea specială România este în curs de desfășurare prin intrarea în actul 2 al piesei, s-o numim „Reabilitarea”, care privește etica actului politic, și care ar trebui să mobilizeze exemplar conștiința civică a cetățenilor din România. Moral, stăm pe un suport firav care se clatină. Politic, suntem încă un actor minor. Urmările crizei de acum, neterminată prin decizia CCR, vor fi vizibile în actul 3, al viitoarelor alegeri. Dar până atunci, noul guvern va da un examen dur: economic, social, moral. Îl poate trece cu aceeași „actori”? În condițiile în care războiul din Ucraina intră într-o fază decisivă din primăvară când resursele ucrainenilor se reduc? În condițiile în care, tot pe atunci, vom vedea primele decizii și consecințele lor ale noii administrații Trump? Acesta, la întâlnirea recentă și improvizată cu Zelenski și Macron, spunea, sincer, „lumea a înnebunit”. Deciziile politice din perioada următoare vor arăta dacă lumea poate să nu înnebunească într-atât. Cum se arată acum, pare că suntem în clasică confruntare dintre Bine și Rău. Sau dintre ceva mai bine și ceva mai puțin rău.

Ar trebui, totuși, să fim în stare să vedem ce s-a întâmplat în Bine în România. Și să mizăm mai mult pe acei oameni care pot dezvolta mai mult economia, serviciile, sistemele Educației și Sănătății. Ar trebui să vorbim mult mai cu cap în public și să mobilizăm electoratul în jurul unor valori morale neglijate mult prea mult.