Un recent fapt a determinat-o pe Oana Pellea, actriță singulară a teatrului și filmului, să reacționeze. Faptul: o tânără influenseriță participă la un eveniment de fashion și postează o foto cu picioarele ei răspândite pe marginea unei loje de la balconul Teatrului Odeon, lojă în care au stat oameni mari ai culturii și teatrului din România. Reacția Oanei Pellea a stârnit un val de susținere iar proprietara picioarelor a făcut apel și la cap și a scos acea foto din online.
Există mai multe feluri, însă, de a-ți băga picioarele în Teatru. Nu e vorba numai de influensări și influenserițe care, paradoxal, sunt, cei mai mulți tineri și tinere. Cei și cele mai în vârstă sunt puțini/e în ciuda faptului că stăm mai bine la categoriile de vârstă mai…coapte.
Îți poți băga picioarele în teatru și ca spectator care vine să se distreze la teatru așa cum a văzut el/ea la tv sau cum a participat el/ea la distracții în aer liber sau în aer închis. S-a scris, vorbit de multe ori despre asta. Nu există un dress code la Teatru, nu exista nici înainte și nici înainte de înainte. Dar cutuma spune că locul numit Teatru „cere” să vii îmbrăcat decent. Ești tânăr/ă și vii la Teatru cu o anumită grijă față de cum arăți. Dacă nu, ești în contradicție cu propria ta dependență față de propria imagine, față de nesfârșitul selfie care ești. La Teatru, „selfie”-ul nu ești tu, nu e imaginea ta, ci ceea ce transmit actorii și actrițele minții și sufletului tău.
Îți poți băga picioarele-n Teatru tu ca teatru atunci când produci spectacole care au aceeași natură și scop ca emisiunile „distractive” vulgare, indicând un nivel scăzut de civilizație a relației interumane, ale multor posturi TV, ale unor „produse” media și multimedia.
Îți poți băga picioarele-n Teatru tu ca administrație locală sau centrală când nu acorzi, în cunoștință de cauză, importanța cerută de funcționarea performantă a instituțiilor de spectacol. Prin neglijarea unor răspunderi privind finanțarea. Prin perpetuarea unor situații nelegale.
Îți poți băga picioarele-n Teatru când tu ca instituție universitară de profil nu pregătești ca lumea pe cei care vor urca apoi pe scenă. Când nu poți/nu vrei să atragi profesioniști care să pregătească studenții/studentele la standarde ridicate. Când nu pui în acord obiectivele actului de învățare la toate nivelele: licență, masterat, doctorat.
Îți poți băga picioarele-n Teatru când tu ca autoritate în Educație nu vezi cu claritate ce serviciu imens ar putea aduce, în Educație, tehnicile, modurile artelor Teatrului, Coregrafiei, Scenografiei, Muzicii. Copiii de azi cresc într-o altă lume decât cea care există în capul multor „dascăli”. Nu e de mirare, din păcate, că mulți dintre copii, studenți…își bagă picioarele-n Educație. Teatrul, Arta retoricii ar putea fi mobilizate în serviciul limbii române.
Vedeți, …am plecat de la o reacție la atârnarea unor picioare pe balconul unui teatru. Am plecat de la o actriță celebră și de la un teatru celebru. Proprietara picioarelor, oricât de influensăriță, va dispărea în lumea digitală. Dar ar mai putea avea o șansă după acest fapt. Îi țin pumnii să reușească. Break a leg! cum se zice în Teatru. Care are încă forța aceea secretă de a-și atrage prozeliți. De a-i bucura când e bine făcut.