PLAGIORAT, s.n., plagiorat-e, doctorat plagiat.
(Invenție lexicală născută firesc de vremurile noastre)
Cine s-ar fi gândit, în 2012, când plagiatul Ponta zguduia opinia publică, lumea academică, sfera politicii, că, după 3 ani, într-un interval scurt de timp, iată, a început …Daciada politică a plagioratului. Inițiative ale unor parlamentari (textele lor nu sunt încă disponibile), din partide diferite, propun lucruri pentru care nu numai că îți trebuie expertiză, ci și timp pentru a vedea dacă ceea ce se propune este legal, iar, dacă e legal, e benefic, și dacă da, pentru cine și pentru cât timp. Să ne înțelegem: mă bucură că, în sfârșit, reprezentanți ai clasei politice par să înțeleagă că s-a îngroșat gluma cu malpraxisul academic, cu plagiatul din doctorat, cu, pe scurt, „plagioratele” demnitarilor și nu numai. Problema e: oare știu ce fac, dincolo de buna intenție?