Un grup de deputați inițiază un proiect de lege care să scoată politicul din Universitate. Proiectul are o țintă precisă: e vorba de adăugarea câtorva cuvinte în articolul 7 din Legea Educației unde este enunțat raportul între Universitate și politic. Articolul 7 are acum acest conținut:
„În unitățile, în instituțiile de învățământ, în campusurile aparținând unităților și instituțiilor de învățământ precum și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise activitățile care încalcă normele de moralitate și orice activități care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, precum și activitățile de natură politică și prozelitismul religios.”
În expunerea de motive pentru care se inițiază acest proiect de lege, se scrie:
„prin activități de natură politică se înțeleg orice manifestări care implică un fond politic de genul (acțiuni de campanie electorală și de promovare a unor candidați sau formațiuni politice, întruniri sau mitinguri electorale etc.) am urmărit să includem în sfera ilicitului și acțiuni electorale care se întreprind în campusurile unităților sau instituțiilor de învățământ.”
Dincolo de faptul că propunerea e redactată defectuos și, cel puțin într-un loc, prin copy-paste, rămân câteva nelămuriri:
– Ce înseamnă „natură politică” și, respectiv, „fond politic”?
– Nici art.7 original din Legea Educației nu e mai precis iar această inițiativă nu face decât să prezinte mai degrabă îngrijorarea …electorală a inițiatorilor că spațiile deschise ar putea fi folosite pentru campanii electorale.
– Care este granița între politic și electoral?
– În ce măsură Universitatea stimulează participarea studenților la dezbaterea politică?
Am consultat rapid paginile web ale unor mari universități pentru a vedea cum apare acolo aceeași chestiune. Iată, mai jos, ce am găsit.
La Northwestern University, este interzisă implicarea sub orice formă a universității în campaniile electorale, folosirea siglei, fondurilor, resurselor. Dar e permisă închirierea spațiilor de către organizațiile studențești recunoscute, în vederea organizării dezbaterilor pe teme politice. Condițiile sunt: afișul evenimentului include obligatoriu: un disclaimer privind faptul că universitatea nu este implicată în eveniment, numele sponsorului, desemnarea unui moderator neutru care să conducă dezbaterea a cărei agendă trebuie să cuprindă un spectru larg al problematicii politice, obținerea aprobării din partea universității pentru folosirea spațiului.
Raportul Grupului de lucru privind libertatea de exprimare în campusurile universitare britanice, din 2011, delimitează mai multe probleme privind modul în care studenții au dreptul la exprimare liberă.
Realitatea românească a chestiunii e încă destul de neclară. Noi nu spunem, de fapt, despre ce este vorba. Politicul e văzut, ca și prozelitismul religios, drept ceva cu care universitatea e mai bine să nu aibe de-a face. Dar de ce sunt cele două puse în același plan? Care este granița între libertatea de expresie și autonomia universitară, pe de o parte, și participarea la politicul democrației?
Cred că e nevoie de precizări și delimitări limpezi în această privință. Inițiativa legislativă de mai sus e tributară unui străvechi mod de a nu gândi contextul, ci de a rezolva partizan detaliul: vin alegerile și e bine să fie interzise acțiuni/activități care au fond sau natură politică în campusurile universitare, adică în aer liber.