Cărți, Cărțile mele

Scenele teatrului românesc 1945-2004

De la cenzură la libertate

Studii de istorie, critică și teorie teatrală

Pentru toți oamenii de teatru din România
care au crezut că pot face teatru atunci ca și acum,
în timpul cenzurii ca și în libertate.

Motto:
Un ochi abia deschis
Când vede sângele.
Ce grea-i-e pleoapa,
Extaz căzut în lacrima uitării.
(Un gând despre Teatru, în secolul 21)

SCENA INTRODUCERII

Pentru un comentator al teatrului românesc contemporan, al literaturii și artelor, în general, apar enorm de multe probleme atunci când e să aibe în vedere noțiunea de „contemporan”. Un fenomen major de ruptură, care schimbă fundamental, s-ar zice, datele problemei este reprezentat de anul 1989. Istoria continentului nostru înregistrează mai multe astfel de rupturi, din Grecia antică până la Revoluția franceză, de la înlăturarea lui Charles I de către puritanii lui Oliver Cromwell până la instaurarea regalității în Spania succedând unei dictaturi.

Dar pentru țările Central și Est europene provocarea a două astfel de rupturi majore, în 1945 și în 1989, în interiorul unei nici jumătăți de secol, este, fără îndoială, un fenomen traumatic, dar și de adaptare ieșit din comun. Fenomenul este traumatic pentru generațiile mature, cei foarte tineri ne-realizând aceasta, adaptarea este dureroasă pentru cei care au crezut într-un sistem de valori măturat de un tsunami de tip politic și istoric așa cum a fost sovietizarea în Europa Centrală și de Est. Trauma și adaptarea care îi urmează mai pot fi regăsite în cazul cel puțin cazul a două țări occidentale în perioada contemporană: Franța în timpul ultimului război mondial (dar ruptura a însemnat ocuparea unei jumătăți din țară de către trupele germane și a durat câțiva ani până în 1944) și Germania, imediat după război, când țara este practic divizată între U.R.S.S. și Aliați, rezultând două Germanii: una de Est și alta de Vest. În ultimul caz circumstanța mai agravantă (dacă se mai poate spune așa) a reprezentat-o construirea Zidului Berlinului în 1961 care a fost dărâmat în 1989. Reunificarea Germaniei s-a dovedit a fi un proces dureros iar consecințele ei sunt resimțite în continuare și astăzi. Să mai adaug demararea imediat după 1945 a fabricării unui construct gigantic, ideologic, politic, economic și social, numit strategic și metaforic Războiul rece, și corolarul lui geografic numit Cortina de fier, care au împărțit lumea în două entități: capitalismul și comunismul, două sisteme, două seturi de valori, două moduri de a trăi. Între ele, granițele: într-o parte libertatea, în cealaltă „libertatea ca necesitate înțeleasă”. […]

Carte

2 gânduri despre „Scenele teatrului românesc 1945-2004

  1. Corina Petrescu zice:

    Buna ziua, pentru o lucrare academica despre teatrul idis din Bucuresti ma intereseaza care au fost cele mai de succes piese de limba romana ale anilor 90 in capitala, dar din punct de vedere al divertismentului, nu al calitatii. V-as fi recunoscatoare pentru orice sugestie.

    • Marian zice:

      Bună ziua. Scuze pentru întârzierea răspunsului. Cred că mai în măsură să vă dea informațiile este Teatrul Evreiesc de Stat. Nu știu ce înțelegeți prin „succes” în teatru. Și un divertisment poate fi de calitate dacă e bine făcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *