Discuțiile privind numirea doamnei Oana Gheorghiu în Guvern continuă. Co-fondatoarea Asociației „Dăruiește viață”, alături de doamna Carmen Uscatu, mărește temperatura prin recenta declarație privind pensiile magistraților. Președintele amendează cu un bemol declarația și susține că nu va aproba cererea de urmărire penală a Doamnei Gheorghiu înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii pe motiv de…incitare la ură.

„Încingerea” lumii politice românești acum, înainte de Crăciun, are mai multe explicații. Nu le voi detalia. Să remarc și că apropierea alegerilor pentru București e de luat în seamă pe scala termometrului electoral iar multele sondaje care apar produc o ceață dorită de unii.

Ieșind din ceață, revin la început. Problema numirii doamnei Gheorghiu în Guvern, salutată de mulți, inclusiv de mine, trebuie văzută, cred, în termenii simpli ai ecuației: co-lidera unui ONG de mare expunere publică, cu impact pozitiv, prin ce a reușit, asupra societății românești, se suspendă din executivul Asociației, dar rămâne membră a Adunarii Generale (AG) care, se știe, e forul suprem de decizie. Că această Adunare Generală are…trei membre, două fiind cele două co-fondatoare, ridică un semn de întrebare. Că doamna Gheorghiu nu se exclude din Asociație sau nu își suspendă calitatea de membră a AG (dacă asta e prevăzut în statut), ridică un semn de întrebare și mai mare. Căci, cum declară pentru Hotnews doamna Uscatu, spectrul incompatibilității (nu poți fi și în non-guvernamental și în guvern) începe să aibă consecințe asupra sponsorizărilor Asociației „Dăruiește viață”. Pentru un ONG, diminuarea credibilității are consecințe mai rapide și mai devastatoare decât în cazul unei companii. Până la urmă, însă, contează faptele: chiar dacă doamna Gheorghiu ar ieși complet din Asociație și AG, e de văzut dacă noua sa poziție va avea consecințe pozitive pentru sponsorizările Asociației.

Cum se știe, în România avem demult și această problemă: etica defectă a prezenței simultane, cu putere de influență sau de decizie în două entități care se situează în sfere diferite (non-guvernamental/Guvern) e încălcată adesea. Când un lider al unui ONG primește o funcție în sfera politică, gradul suspiciunii că ONG poate profita crește rapid. Mai puțin s-a observat reversul: cum Guvernul câștigă de pe urma cooptării unei membre marcante a societății civile. Doamna Uscatu, a cărei carte Anul în care nu am murit începusem să o citesc înainte de situația creată de numirea doamnei Gheorghiu și care carte mă face să înțeleg mai bine diferența între cele două co-fondatoare, observă și ea: de ce nu sunt în stare partidele să-și formeze proprii oameni în vederea ocupării unor funcții publice, politice importante și ajung să facă „exerciții” de forță de acest gen, în stilul „smuls”, cooptând în guvern persoane publice din sfera societății civile?

Am trăit această experiență când lumea teatrului era martoră, în perioada 1996-2000, la o situație aproape similară: liderul unui ONG teatral a fost numit ministru. Liderul și-a menținut influența asupra ONG-ului respectiv timp de patru ani. A fost și în guvern și în non-guvernamental. Poate e ușor de înțeles, dar cert e greu de acceptat, ca și acum. Avem proverbe care ilustrează perfect situația. Proverbele nu ne lipsesc. Dar verbele, da. Verbele care duc la separarea intereselor și evitarea incompatibilității sau conflictului de interese. La noi e greu să…lași din mână ce ai avut când primești altceva. Aici ar fi de revăzut contextul în care Vaclav Havel, un disident marcant și lider al societății civile cehoslovace, devine lider politic și președinte al țării.

Și o situație recentă, tristă, ridicolă: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a devenit CIM prin cererea de urmărire penală a doamnei Oana Gheorghiu pe motiv de incitare la ură în contextul declarației acesteia privind pensiile magistraților. Ba mai mult, un membru al Consiliului (inferior al magistraturii/CIM), inteligent, cultivat și competente (pe semne) spune că e vorba de incitare la „ură de clasă”. Credem că a studiat (după ureche) puțin Marx, i-a rămas ceva de la Lenin, poate Stalin. Ar trebui examinat omul căci ocupă o funcție importantă.Magistrații nu sunt o „clasă”, poate o castă, cu privilegii, ca orice castă. Oricum, legea nu prevede situația de incitare la ură pentru o categorie ca magistrații, ci pe cele vulnerabile pe motiv de rasă, etnie, gen etc. Faptul că CIM se pune în poziția de repetent la legislație, nu face decât să mărească hibridul carnavalesc al modului în care există Justiția la noi.

Puțini dintre cei care dorim să și facem bine au avut de-a face cu situația teribilă a copiilor bolnavi de cancer. Doamna Oana Gheorghiu, ca și doamna Carmen Uscatu, a avut, ani de zile, când lucra pentru strângerea de fonduri care, în final, a dus la realizarea primului spital pentru copiii în această situație, construit din fonduri atrase de la sute de mii de oameni. Să vezi suferința unor oameni, impotența statutului, lipsa de fonduri care duc inevitabil la un fel de condamnare la moarte a acelor copii, să vezi suferința, drama, traumele părinților acelor copii, creează, în timp, o revoltă. Împotriva banilor luați/primiți nemeritat sau cu asupra de măsură. Magistrații sunt și ei condamnați: la a avea. Mult.Afirmația doamnei Gheorghiu privind pensiile acestei categorii (nu „clasă”) sunt, cred, un reflex și al acestui fapt, o revoltă. Ca și atunci când a postat despre liderii americani că sunt „golani”, eu am auzit, ca și acum, ca mulți alții, strigătul unui bun simț, al unei decențe ultragiate. Asta duce la revoltă, desigur. Și pentru asta doamna Gheorghiu nu poate fi decât admirată. Nu am niciun fel de simpatie pentru cei/cele care primesc mereu, fără merit, bani, avantaje, diplome (vezi hazliul și tristul caz al celui care conduce acum psd și care, la tv, spunea odată, hlizit, că s-a trezit și cu o diplomă de master; s-a văzut clar că n-avea niciun merit; i s-a dat).

Situația schimbării poziției e una mereu dificilă, de la ONG la Guvern. S-a văzut și în cazul recent al jurnalistei devenită purtătoare de cuvânt a guvernului, dar și în alte situații. Ca în teatru, trebuie să știi dacă poți susține „rolul” ce ți se propune de către „regizor” și care este „teatrul” în care vei „juca”. Căci în teatru contează mult distribuția, dar și distribuirea. Cred, sper că tensiunea acestor zile privind situația despre care am scris, va diminua: contează ce este doamna Gheorghiu, nu cine este. Și a demonstrat asta de peste un deceniu.