1711. Prima revistă de teatru. The Spectator
Primul număr a apărut în martie, acum 315 ani. Din 1711 până în 1712 apare zilnic cu articole despre teatru, societate, public. Ideea și realizarea le-au aparținut lui Sir Richard Steele și Joseph Addison care au imaginat un Club al spectatorilor, inventând câteva personaje prin care cei doi autori își difuzau ideile. Publicația era distribuită mai ales în cafenelele Londrei unde constituia punctul de atracție și ocazia unor discuții aprinse. Succesul uriaș, care a stabilit un model pentru presa secolului al XVIII-lea, a fost datorat perfectei fuziuni a tonului celor doi, unul mai echilibrat (Steel), altul mai pasionat(Addison), dar și ideii celor doi de a-și crea un alter ego, Mr. Spectator, care vorbea în revistă în numele lor, relatând conversații imaginate a avea loc în cluburi și cafenele. Publicația evita politicul. De la un moment dat, The Spectator începe să publice și scrisori de la cititori, fapt care crește prestigiul și impactul publicației.
În numărul cinci, apare primul articol despre publicul de teatru.
1784-1791. Thalia. Eine Zeitschrift für Aufklärung und Kultur
Este cea mai veche publicație teatrală păstrată în colecțiile din România, la Muzeul Național Brukenthal. A fost creată de poetul Friedrich Schiller (la Mannheim și, apoi, la Leipzig), la acea vreme poet al Teatrului Național din Mannheim. Este una dintre primele lucrări periodice europene dedicate teatrului și artelor dramatice, având o influență notabilă și asupra intelectualilor de limbă germană din spațiul transilvănean. Am văzut-o la Sibiu acum vreo două decenii, nu era expusă public. Aveam în gând un proiect împreună cu Catedra de artă teatrală și Teatrul „Radu Stanca” și directoarea de atunci a muzeului, Doina Udrescu, mi-a prezentat-o. Sentimentul nu poate fi pus în cuvinte la vederea publicației, bine conservate.
1835-1836. Gazeta Teatrului Național
Sub egida Societății Filarmonice, apare prima publicație din Țările Române consacrată muzicii și teatrului, Gazeta Teatrului Național, realizată de Ion Heliade-Rădulescu, la a cărui tipografie urma să apară imediat după încetarea apariției Gazetei, revista lui Costache Aristia. Scopul societății, înființată de Rădulescu și Ion Câmpineanu, era „cultura limbei Rumânești și înantarea literaturii, întindere muzicii vocale și instrumentale în Prințipat și spre acestea formarea unui Teatru Național”.
1837. Thalia. Foi pentru teatru, dans și muzică
S-au păstrat numai câteva numere ale acestei reviste, dedicată integral Teatrului, realizată în 1837 de actorul Costache Aristia, și tipărită la tipografia lui Eliad (Ion Heliade-Rădulescu). Promovând ideea unui Teatru național, actorul, școlit în grecește, dar cu studii de actorie serioase, sub îndrumarea marelui actor Salma, revista publică articole despre organizarea teatrelor, traduceri de piese, cronici de spectacole, texte teoretice despre arta actorului, precum și reflecții asupra rolului social și educativ al teatrului.
1995-1998 Semnal teatral
Este prima revistă dedicată Teatrului după 1989 care lansează în 1995 un nou concept publicistic în artele spectacolului, prin racordarea articolelor la contextul european, prin traduceri, interviuri, corespondențe din alte țări, sinopsis-uri în engleză și franceză, și numere tematice. Înființată de criticul Marian Popescu, ca publicație a UNITER/UNITEXT, în grafica atractivă a scenografei Adriana Grand, prin efortul organizatoric al redactorei-șef, Elena Popescu, revista începe să fie căutată tot mai mult, iar numerele 1-4/1997, 1-2/1998, cu tema Expresionismiul în teatru și în arte, au devenit o referință în studiile teatrale. Gândit, realizat de mine, acest multiplu număr tematic mi-a luat aproape 14 luni pentru a-l finaliza. Dar și cu sprijinul unor competențe remarcabile numite Dagny Marinescu (Germania), Ioana Crăciun-Fischer (Germania), Ion Cazaban, Doina Udrescu- care mi-a prilejuit descoperirea expresionismului săsesc, Magdalena Macici, Ani Pleșia – ambele de la Biblioteca Națională, J.D.Adler (Anglia), și prin sprijinul Editurii Humanitas. Primul interviu, în primul număr din 1993 e cu un artist emblematic pentru trecerea de la o lume a cenzurii la una a libertății de exprimare în arta spectacolului: regizorul Silviu Purcărete. Între colaboratorii entuziaști, benevoli, ai revistei: Victor Scoradeț, Anca Rotescu, Cristina Dumitrescu, Miruna Runcan, Cristian Buricea-Mlinarcic, Alice Georgescu, Sebastian-Vlad Popa, Liliana Alexandrescu, Irina Nechit. Anca, Cristina, Cristian nu mai sunt azi printre noi. Am publicat articole privind teatrul din Cehia, Bulgaria, Ungaria, Anglia, Brazilia, Moldova, semnate de , între alții, Kalina Stefanova, Adriene Darvay-Nagy, Claudia Woolgar, Jana Muchova, Rosiane Trotta sau despre publicațiile teatrale din Vest. Interviurile îi scot la rampă pe Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Ion Caramitru, Victor Ioan Frunză și Adriana Grand, Marcel Iureș, Vlad Zografi. Revista a fost rezultatul efortului unui grup de prieteni din teatrul nostru sau din alte părți. Am rezistat din 1995 până în 1998. Văd, la finalul primului număr, că invitam, optimist, la abonare: în 1995, pentru o revistă trimestrială, abonamentul era de 10.000 lei (50$)! Au fost, totuși, câteva abonamente. Prin publicațiile și editura UNITEXT pe care le-am creat la UNITER în primul deceniu post-1989, am vrut să sincronizăm rapid mișcarea de iedei din artele spectacolului din România cu ce se întâmpla în Europa. Era parte a unei strategii a UNITER pusă la punct de Caramitru și de mine.