1749/ Anglia

Unul dintre obiceiurile vremii, în teatru, era și acesta: unii dintre cei bogați făceau cadou actorului favorit the birthday suit, un costum de mare ceremonie purtat la ziua de naștere a regelui sau a reginei. Actorul îl purta numai în spectacolele speciale, la Curte sau în spectacole de binefacere. În cazul unui actor, John Thurmond (c.1700-1754), costumul îi fusese oferit de un general. Numai că actorul, în lipsă de bani, l-a amanetat. Într-o zi, s-a anunțat la teatru că va fi oferită o reprezentație specială în onoarea celebrului general. Disperat, actorul l-a implorat pe cel de la casa de amanet să îi împrumute pentru seara aceea costumul; n-avea banii pentru a-l răscumpăra; și nici n-ar fi vrut să îi dea pe asta, dacă i-ar fi avut. Ar fi adus costumul înapoi după spectacol. Actorul s-a izbit de un refuz. O conspirație întreagă,orchestrată de soția sa, a reușit să depășească impasul. Ciudățenia e că expresia „the birthday suit” își schimbă radical sensul și, de la costum opulent pentru ocazii speciale, ea devine, în a doua jumătate a secolului, expresia populară „în pielea goală” (costumul lui Adam). E un caz interesant pentru că de la semnificația „înaltă” zeflemeaua păturilor de jos …dezbracă expresia cu totul! (W.R. Chetwood, A General History of the Stage, 1749, citat de Gyles Brandreth, The Oxford Book of Theatrical Anecdotes, Oxford U.P., 2020)

1902/1903/ România

Într-un „Adaos” la Anuarul VI al Societății pentru crearea unui Fond de Teatru Român pe anul 1902-1903 (Brașov, 1903) e publicată „Consemnarea comunelor după comitate, în cari s’a jucat teatru, în anul 1902.” Una dintre alocuțiunile de la Adunarea generală a Societății, ținută la Bistrița, la 7 septembrie 1902, observa creșterea numărului de reprezentații teatrale din mediul rural oferite de „diletanți” (amatori). Lista include locurile și numărul de reprezentații. Sunt listate 20 de „comitate” cu un număr total de reprezentații de 149! „Comunele” listate: Alba-inferióră, Arad, Bistrița-Năseud, Bihor, Brașov, Cenad, Cic, Cojocna, Caraș-Severin, Făgăraș, Hunedóra, Sibiiu, Sătmar, Selagiu, Têrnava-mică, Têrnava-mare, Torontal, Treiscaune, Turda-Arieș, Timiș. O instituție importantă în epocă, Societatea avea două structuri, una fiind „Conducerea societății”, cu un „președinte de onóre pe viață” și „Comitetul” (cu 7 membri), al cărui președinte era Iosif Vulcan; a doua era „Bărbații de încredere ai Comitetului” (cu 17 membri). Mi-a plăcut denumirea listei a doua. Cum ar fi să vezi azi, la un teatru sau departament de resort, o listă cu „bărbați și – adaug eu – femei” de încredere ?!