Artele Comunicării, Artele Educației, Vorbirea

Suntem aici. Vorbiți cu noi

 

Ziua Z. Cred că, în perioade de criză profundă precum aceea provocată de tragedia de la Colectiv, am putea să ne uităm la noi și să ne dăm seama cât de educați suntem pentru a face față realității. Să ne întrebăm cât de mult vrem să ne schimbăm. Poate nu bucuria, ci durerea e cea care ne învață mai mult. Durerea poate fi și să îți dai seama că viața ta se scurge fără ca lumea ta să evolueze în sensul dorit de tine. Să îți dai seama că mereu alții fac prost ceea ce fac, dezvoltă în fiecare zi corupția și incompetența, și secretă neîncetat otrava care anesteziază și destructurează corpul social. Degeaba votăm. Votul fiecăruia e lanțul care ne leagă de caruselul politic ce se învârte neîncetat în jurul propriei axe. Axa politicianismului șmecher, corupt, semidoct, arogant, incompetent, suficient sieși. Ar fi posibil ca această axă să fie schimbată acum?

Suntem aici. Vorbiți cu noi.

          În general – ah, cât urăsc să generalizez, dar trebuie să o fac pentru a spune ce cred – țara noastră, ceea ce am putut noi face cu ea în 26 de ani este foarte puțin. Nu numai clasamentele europene și globale o arată, deși sucese sau progrese pe foarte mici componente s-au produs, dar, poate mai adevărat, și cu atât mai dureros, o arată propria noastră percepție care e strivită de necruțătoarea realitate zilnică a dezvoltării lente, cu eforturi disproporționat de mari în raport cu rezultatele obținute. România consumă energii, resurse umane și financiare foarte mari în condițiile în care acestea nu sunt libere să se manifeste într-o societate corect construită. Nu am fost și nu suntem încă educați destul ca să avem o performanță etică, integră mai bună. Atunci când nu mai ceri șpagă, atunci când nu mai dai mită pentru că e dreptul tău să primești ceea ce ai cerut, aceea va fi ziua Z. Suntem foarte departe de ea, din păcate. Suntem în 2015. După 26 de ani de…istorie recentă. Pentru mine timpul curge altfel decât pentru tine care ai 20 de ani. Dar ceea ce vrem ar putea fi același lucru. Să facem ceva pentru ca ziua Z să vină.

         Suntem aici. Vorbiți cu noi. 

Aria de acoperire și pierderea semnalului. Tragedia de la Colectiv și după e resimțită acum, fără niciun dubiu, ca un semnal puternic, incredibil de puternic, care acoperă țara. Ajunge acest semnal la toți? E în aria de acoperire a politicului, a guvernanților? Desigur. Cu ce efect, însă? E oare suficient șocul dezastrului pentru ca modul de a face politică, de a guverna, de dezvolta cultura civică în România să se transforme întrun generator de bună guvernare în folosul cetățeanului? Poate, dar nu peste noapte. Partidele parlamentare au intrat deja în fibrilație. Se fac strategii de supraviețuire politică. Un fior de teamă se strecoară nervos în clădirea politicii românești. O clădire care nu are avizele elementare de funcționare: cinste, integritate, competență, profesionalism, altruism. O clădire care funcționează cu risc seismic major. O clădire pe care bulina roșie a cetățeanului a fost pusă demult. Dacă politicienii pierd semnalul acum sau ies total din aria de acoperire a cetățeanului, se va adânci falia între țara lor și țara cetățenilor români.

         Suntem aici. Vorbiți cu noi.

         Educația începe cu Educația. Dăm tot timpul legi, ordonanțe, modificăm norme, regulamente pentru Educație. Am mărit acum și salariile. Dar nu dăm semnalul clar împotriva imposturii, corupției, incompetenței, anacronismului din Educație. În contextul creat de 30 octombrie, mulți cer altora ceva, mai ales guvernanților, oamenilor politici. Ar fi bine să ne cerem nouă acel ceva. Ar fi bine să fim cinstiți când e vorba de educație: dacă nu vom învăța noi să avem un comportament civic, profesional, competent în domeniul nostru, e corect să cerem altora acest lucru?

Educația începe cu Educația. Cu ideea că scopul ei nu e atât predarea-învățarea cât mai ales dezvoltarea personală a elevului, a studentului. Arhitectura întregului sistem educațional e de regândit din această perspectivă iar pachetele curiculare redimensionate din perspectiva dezvoltării creative, a interdisciplinarității în acord cu globalizarea produsă de digital. „Materiile”, „disciplinele” sunt, dacă rămân felia de tip informație, și nu partea unui întreg, vestigiul, anacronismul unui mod de a transmite un mesaj care – e de sperat – va ajunge la destinatar, dar fără să mai primești feed-back-ul acestuia. Elevul, studentul vor vrea mereu ca disciplina aceea, materia aceea, cursul, seminarul, referatul etc. să fie în dialog cu lumea lor, să nu fie numai mesaje didactice puse în sticle curiculare, aruncate într-o mare zbuciumată a lumii de azi pentru navigarea în care nu au fost antrenați deloc în tehnicile de orientare, (supra)viețuire. Educația noastră oferă acum perspectiva unei lumi a „disciplinelor”, a unei informații sectoriale de asimilat, în loc de o lume în care întregul să fie în centrul actului educațional. Iar acest întreg este persoana elevului, a studentului.

Deocamdată ni se arată, ca în avion, ce trebuie să faci în caz de accident. Ne uităm, eventual, dar nu facem noi. Noi ne rugăm să nu ni se întâmple, dar nu internalizăm că s-ar putea întâmpla și atunci e vital să știi să faci bine ce ai de făcut. Școala bună e aceea care te așează pe tine și nu disciplina, materia în centrul practicilor ei prin care te ajută să ajungi să gândești tu bine și să faci tu bine ceea ce vrei să gândești și să faci. Câte idei bune nu au fost propuse! Se regăsesc ele în modul în care funcționează azi educația în România?

         Suntem aici. Vorbiți cu noi.

         Educația e Comunicare. Cine îi învață pe politiceni cum să comunice cu propriul electorat? Nimeni și nimic. O fac prost, nu trec „rampa”, rămân claustrați în propriul mesaj care nu ajunge la destinatar nici când e scris numele acestuia pe el. Limbajul lor corporal, non-verbal, esențial în practicile de comunicare este nesemnificativ, provoacă adesea respingere. Ai reținut în ultimii ani discursuri publice care să însemne ceva pentru tine? Oamenii aceștia, cei mai vizibili dintre cetățeni, nu sunt aproape de loc educați să comunice. Se vede asta, încă odată, și în aceste zile. Din păcate.

Acest enorm deficit de comunicare nu este combătut de Școala din România. Școala nu ne educă să comunicăm cu noi, cu ceilalți. O facem, de regulă, cum ne vine. Ora de religie sau ora de educație sexuală stârnesc acum aprige luări de poziție și pentru că dezbaterea e plasată greșit: nu e vorba de religie și de sex, ci de modul de gândire al părinților și educatorilor. Se vede acum cât de educați sunt aceștia. A-ți cunoaște propriul corp, a-ți forma modul de a crede nu sunt ele de blamat, ci modul în care sunt „predate”, modul în care „se vorbește„ despre ele. Ora de religie și ora de educație sexuală ar trebui să fie predate părinților, mai întâi. Siguranța de sine, caracterul, modul comportamental al copilului se construiesc sistematic nu prin „ore”, ci prin întregul Educației. Pentru asta, practicile de comunicare interactivă, având la bază modele venind din tehnicile dezvoltării personale, ale psihologiei, din artele spectacolului, teatrul în special, dar și din artele vizuale ar trebui aduse în prim planul Educației. Deloc simplu, efortul merită făcut în următorii ani pentru că e vorba nu atât de politicieni, educatori, ci de cetățeni care, în câteva decenii, ar putea schimba România. În ce? Într-o țară în care poți fi sigur că e bine și îți place să trăiești. Siguranța frontierelor e importantă, dar dacă siguranța în interiorul țării nu e consolidată prin calitatea civică a cetățenilor ei, dezechilibrele se adâncesc. Niciun partid nu e al siguranței naționale. Niciun partid nu poate pretinde așa ceva. Dezastrul de la Colectiv indică nesiguranța vieții în spațiul public, eșafodajul corupției autorităților prin care a fost pus capăt vieții unor oameni.

         Suntem aici. Vorbiți cu noi. 

Suntem aici.

În Afganistan, Africa de Sud, Albania, Algeria, Angola, Arabia Saudită, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Canada, Cehia, Chile, China, Cipru, Columbia, R.P.D.Coreeană, Republica Coreea, Croația, Cuba, Danemarca, Egipt, Elveția, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, Filipine, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, India, Indonezia, Iordania, Irak, Iran, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Kazahstan, Kuweit, Letonia, Liban, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malaezia, Malta, Marea Britanie, Maroc, Mexic, Moldova, Muntenegru, Nigeria, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Palestina, Pakistan, Peru, Polonia, Portugalia, Qatar, România, Rusia, San Marino, Senegal, Serbia, Singapore, Siria, Slovacia, Slovenia, Spania, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii, Sudan, Suedia, Thailanda, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela, Vietnam, Zimbabwe

 Vorbiți cu noi.

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *