Artele Educației, Reacție rapidă

Fetele din capul secretarului de stat

Domnul este secretar de stat în ministerul Educației.

www.ziaruldeiasi.ro

Vasile Șalaru www.ziaruldeiasi.ro

Aflat în misiune la Deva, domnia sa a enunțat principiile de bază după care trebuie să fii…fată în școala românească. Citești și nu îți vine să crezi!

Nu rezultă din presă dacă misiunea domnului era legată de eleve, dacă era la vreo școală de fete sau așa l-a îmboldit fantezia educațională. Luate pe rând, principiile secretarului de stat sună astfel:

 

  1. Elevii noştri nu ştiu să calce pe stradă. Eu aş vrea să văd o elevă de clasa a XI-a sau a XII-a mergând frumos pe tocuri,…”

Să calce. Pe stradă. Adică, pe românește: să meargă. De călcat, calci ceva, dar nu strada. Mă rog. De la generalizarea, „elevii noștri”, domnul vrea ca, în mod specific, elevele să meargă „frumos pe tocuri”. De ce? Elevele pot merge frumos și fără tocuri. În mintea domnului secretar de stat stereotipurile feminine încep să de năvală căci…

2. Domnia sa ar vrea să le vadă „dansând vals sau tango”. Nu poți opri fanteziile din mintea omului. Nu e nimic rău în a dansa vals sau tango, dar de ce numai fetele? Se știe, pentru dans e nevoie de doi. Stereotipul e că fetele n-au treabă cu hip-hopul, house, rave, rock, disco etc, ci cu valsul sau tango-ul așa cum era odată, nu? Domnul secretar de stat are un repertoriu limitat, stereotipal.

3. Domnia sa ar vrea să le vadă pe fete „ştiind să fie o gazdă bună”. De ce nu și băieții? Se vede de aici cam în ce tip de educație s-a format domnul secretar de stat: fata/femeia cu casa, cratița, copiii etc.

4. Și acum, răsplata noastră, a părinților, iată modelul care l-a inspirat: „cred că este o latură a învăţământului românesc, care a fost total neglijată, şi care ar putea aduce aminte, sper să nu zâmbiţi, de trecuta educaţie de pension”.  Deci , la pension, fetelor!

Nu zâmbim, domnule secretar de stat în ministerul Educației. Năstrușniciile acestea, defazarea asta, înghețarea dumneavoastră întrun model mental al educației tinerelor de azi în școala românească, spun multe despre ce este în capul dumneavoastră. Dar îngrijorează pentru că gândiți în stereotipuri. Ele sunt semnul unei comodități în gândire și al unei relații defecte cu lumea în care trăim.

Credeți că asta e totul? Nu, nu e. Mai e concluzia. Ea sună așa:

„Îmi cer scuze dacă nu m-am făcut înțeles, dar cred că un băiat, când are de braț o fată, <cel puțin, așa e la mine, în zona Moldovei>, nu cred că îl interesează dacă fata știe educație rutieră, ci dacă știe să meargă frumos, ca o doamnă. Într-un cuvânt, pieptul în față, dosul în spate și să leșine băieții!”

Foarte tare. Parcă-l văd pe domnul secretar de stat la un workshop de „călcat” pe stradă, instruindu-le pe fete: hai, pieptul în față, dosul în spate! Vedeți cât de logic e totul. Altfel, numai în filmele horror vezi pieptul în spate și dosul în față. Observăm, însă, că o fată e practic redusă, în situația dată, la două elemente anatomice: piept și dos. Cam puțin, domnule secretar de stat. Băieții, oricum, leșină. Așa e, de la dumnezeu, n-ai ce-i face!

Cred că domnul e bine intenționat. Adică, în afara unor cursuri practice, sunt necesare și cele de conduită. Numai că, nu se știe cum, ce iese pe gură, dacă e oglinda a ce este în cap, înseamnă că oglinda asta mai trebuie și ea curățată, că e cam neclară, s-a mai mâncat argintul, are pete: nici n-ai cum să te vezi prea bine în ea. Crezi că intri în tunelul timpului. Și de-acolo, se cam știe, cine s-a întors, nu s-a întors cu „pieptul în spate și dosul în față.”

(Iar pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus „secretar de stat în ministerul Educației”.)

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *