Despre teatrul românesc după 1989

Critică teatrală, polemici, puncte de vedere

(Aici poți citi cartea)

Paginile care urmează sunt un fel de „istorie”, fragmentată desigur, a teatrului românesc din ultimii ani, recompusă și cu ajutorul unor articole, puncte de vedere, polemici sau evaluări pe care le-am făcut publice în perioada 1990 – 1997. Lor le-am adăugat pagini scrise special cu ocazia apariției acestei cărți. În general, mă voi referi în cele ce urmează la teatrul și cultura română după 1989 așa cum le-am putut percepe în dezvoltările lor, așa cum experiențele mele profesionale sau pur umane, precum și lecturile, mi-au atras atenția că trebuie să o fac.

Continuă lectura →

De la text la imagine scenică

Ithaca a fost regăsită. Voiajul odiseic în teatru are și acest efect de reflectare a generalului în particular, destrămând tendința de claustrare. Pentru omul modern, pentru cel de azi, modurile comunicării, atât de asaltante, pot deturna esența, sensul „voiajului” său numai când mitologia fidelității față de sine a fost pierdută. Însă ori de câte ori o va regăsi, el se va reflecta în „oglinda” operei nu ca un dezmoștenit al soartei, ci, poate, ca un ales al ei.
[…]

O pledoarie de filolog pentru estetica dramei ce s-a dovedit, în timp, contrazisă, de multe ori, de realitatea foarte dinamică a spectacolului teatral. Încercam, de fapt, să întăresc statutul dramaturgului român aflat, de multe ori, într-o luptă inegală cu cenzura. Cum se știe, dramaturgia ca literatură a fost o vulnerabilitate constantă a literaturii române. Criticii literari, de la Eugen Lovinescu la Nicolae Manolescu, au fost adesea incapabili să abordeze competent dramaturgia. Voiam să demonstrez, bazat pe lecturi teoretice specializate – care lipseau criticilor literari -, că dramaturgia are un loc special în cetatea Literelor.

Continuă lectura →

Eseu despre teatrul lui Marin Sorescu și D. R. Popescu

Prima mea carte. Scrisă imediat după absolvirea facultății și până în 1981. Când frigul se instala în case, când alimentele deveneau tot mai greu de găsit. Când s-a născut Andrei. Scriam la o (stră)veche mașină de scris, o Corona de dinainte de război (!) cumpărată de la un nene care ne-a cerut bani grei (pentru noi).
Continuă lectura →