Plagiatul are o istorie lungă, complexă, complicată, care pune în discuție problematici esențiale pentru dezvoltarea socială. Universitatea este, cum și Literatura încă de mult mai multă vreme, un teren în care “jocurile”…nu ale foamei, ci ale înșelăciunii și furtului, se dezvoltă, provoacă reacții atât ale corpului academic cât și, mai rar, ale legiuitorului.
Note
Focus
Motivația ascunsă a performanței
(Ed.orig.: Focus: the Hidden Driver of Excellence, 2013, traducere: Iustina Cojocaru, Bogdan Georgescu)
Daniel Goleman este celebrul psiholog, autor al Inteligenței emoționale, apărută tot la Curtea veche.
Goleman interesează foarte mult pentru că atrage atenția asupra unor procese majore pe care le neglijăm, adesea, ori le tratăm superficial, inadecvat, dar care, de fapt, sunt esențiale pentru construcția ființei care suntem. Atenția este unul dintre ele. Nimic nu (ne) educă, nu (ne) antrenează „mușchiul” atenției, ca focus-ul.
Teatrul și Comunicarea
Elemente ale paradigmei teatrale
Ca fenomen comunicațional, Teatrul pare să fie (este?) un mediu foarte conservator. Schema simplă, simplistă a comunicării – Emițător-Mesaj-Receptor – are în teatru același mod de folosire de secole. În fond ce s-a schimbat? Câteceva în contemporaneitatea de după anii ’60 ai secolului trecut.
Shakespeare in Romania 1900-1950
Edited by MONICA MATEI-CHESNOIU
With a Foreword by STANLEY WELLS
Contributor cu:
Before the Fall: Shakespeare’s Modernity on the Romanian Stage – Ion Sava’s Macbeth and the Turmoil of the Forties
Deteriorarea tensiunii ideale între cultură și artă
Lo scadere della tensione ideale nella cultura e nell’arte
Volum colectiv coordonat de Henry Mavrodin
Contributor cu:
Actul teatral și Mașina timpului
Scenele teatrului românesc 1945-2004
De la cenzură la libertate
Studii de istorie, critică și teorie teatrală
Pentru toți oamenii de teatru din România
care au crezut că pot face teatru atunci ca și acum,
în timpul cenzurii ca și în libertate.
Motto:
Un ochi abia deschis
Când vede sângele.
Ce grea-i-e pleoapa,
Extaz căzut în lacrima uitării.
(Un gând despre Teatru, în secolul 21)
Andrei Șerban sau Întoarcerea acasă
Piatra Neamț 1966-2000
volum coordonat de Marian Popescu
…Ceea ce veți citi în continuare este, dintr-un punct de vedere, „dureroasa și adevărata tragedie” a domnului Andrei Șerban, regizor român stabilit în Statele Unite, un mare regizor al secolului XX. Atunci, la Piatra Neamț, și acum la Piatra Neamț, după trei decenii. Pare că un mit, al eternei reîntoarceri, dă speranțe neașteptate.
Ceea ce veți citi acum este și un document: despre întoarcerea acasă, despre lumea teatrului românesc și american, despre Shakespeare, despre Piatra Neamț: un loc teatral care nu-și contrazice legenda. Apar aici oameni și fapte, locuri și spectacole, etapele unui drum căruia nimeni nu-i putea prezice începutul, tot astfel cum nimeni nu-i poate prezice sfârșitul: intrarea în legendă este, dincolo de sacralizarea actului, și o frumoasă promisiune nesfârșită. […]
The Stage and the Carnival
Romanian Theatre after Censorship
[aici poți citi cartea integral]
The articles, essays and researches in this volume have been written during the last ten years (1990-2000). Some of them are papers presented at various European meetings of theatre professionals, others are points of view on what’s going on in Romanian theatre after censorship. This is an issue addressed to by many in both Eastern and Western Europe. The consequences of censorship and the influence of its patterns cover over forty years and are still a matter to debate, to research, to talk about.
Theatre and National Identity
CONCEPTS – Third Conference
1996 Sibiu
Contribution section:
Theatre and National Identity – The Responsibility of Theatre Institutions
Oglinda spartă
Despre teatrul românesc după 1989
Critică teatrală, polemici, puncte de vedere
Paginile care urmează sunt un fel de „istorie”, fragmentată desigur, a teatrului românesc din ultimii ani, recompusă și cu ajutorul unor articole, puncte de vedere, polemici sau evaluări pe care le-am făcut publice în perioada 1990 – 1997. Lor le-am adăugat pagini scrise special cu ocazia apariției acestei cărți. În general, mă voi referi în cele ce urmează la teatrul și cultura română după 1989 așa cum le-am putut percepe în dezvoltările lor, așa cum experiențele mele profesionale sau pur umane, precum și lecturile, mi-au atras atenția că trebuie să o fac.
Drumul spre Ithaca
De la text la imagine scenică
Ithaca a fost regăsită. Voiajul odiseic în teatru are și acest efect de reflectare a generalului în particular, destrămând tendința de claustrare. Pentru omul modern, pentru cel de azi, modurile comunicării, atât de asaltante, pot deturna esența, sensul „voiajului” său numai când mitologia fidelității față de sine a fost pierdută. Însă ori de câte ori o va regăsi, el se va reflecta în „oglinda” operei nu ca un dezmoștenit al soartei, ci, poate, ca un ales al ei.
[…]