Dialogurile despre teatru privesc cel mai adesea performanța artistică, actul de creație, primirea de către publicuri sau premierea celor mai bune spectacole. În mini-seria „Teatrul ca o pradă” e vorba de altceva: despre cum funcționează un teatru când interese imobiliare dar și un management defectuos care a dus la oprirea unui spectacol, pun actorii și actrițele acestui teatru, pe regizoarea Nona Ciobanu și scenograful Peter Košir de la Teatrul Mic din București, într-un context dramatic, de neacceptat, cunoscut și îngăduit de către primăria generală a Capitalei. (v. link mai jos)
unt consternată si nedumerită după vizionarea materialelor privitoare la situația Teatrului Mic. Având o experiență in teatru de 35 de ani, in Germania îmi vine foarte greu sa înțeleg cum în Romania anului 2024 fuga de responsabilitate, interesul financiar al unora, lașitatea altora, lipsa sentimentului de apartenență la o comunitate, încă pot închide gura oamenilor a căror voce se ridică in mod evident in interesul unei instituții a cărei bune funcționari o pun mai presus de propria bunăstare. Mă refer la doamna Nona Ciobanu, de a cărei valoare regizorală vorbesc in cunoștință de cauză.
Primăria Capitalei, managementul Teatrului Mic, stimați actori ai teatrului, unde vreți sa ajungeți cu atitudinea sfidătoare si ilegală pa cere o îmbrățișați? Până la îngroparea Teatrului Mic mai e un pas! O să-l faceți?!
Angela Amecke