Generale

SZONDA Szabolcs: „Bibliotecile publice din România nu au parte de îndrumare și de susținere profesională adecvată la nivel guvernamental/ministerial, nu dispun de un plan de dezvoltare strategică unitară”

 

Oamenii care dau viață Culturii: Szonda Szabolcs

portret Szonda SzAveți o experiență și competențe recunoscute în domeniul Cultură. Cum vedeți profilul unui manager de proiect sau de program cultural pentru a reuși?

Din experiența proprie mi-am dat seama, în timp, că trebuie să fie atent, cu răbdare și empatie la tot ce ține de program sau de proiect. Uneori – cu haz de necaz, dacă este cazul – și la tot. Să formeze o echipă de elaborare bună, devotată scopului, și să o coordoneze cu migală și cu suflet, atât în faza de planificare, cât și în aceea de desfășurare, dar și de evaluare ulterioară a activității. Să se implice doar când și cât este nevoie, să nu încerce să ia totul în cârca sa, ci să considere reușita programului sau a proiectului ca fiind a echipei, nu una proprie, exclusivă.

Cum apreciați statutul bibliotecarului în acest moment?

Unul deosebit de benefic pentru comunitate, dar prea puțin cunoscut și recunoscut în mod real, la valoarea lui adevărată, de către conștiința publică. E adevărat, lista ar fi lungă dacă m-aș apuca să enumăr toate profesiile despre care publicul larg are informații insuficiente sau distorsionate, ori în legătură cu care există preconcepții paralizante, dacă e să ne gândim, pe lângă bibliotecari, la muzeografi, organizatori culturali, actori, muzicieni etc., sau, pe de altă parte, la medici, profesori și așa mai departe. Există un spirit critic colectiv exacerbat și cu ținte deseori greșite, dar care nu se asociază pe plan individual sau comunitar aproape deloc cu autocritica… Revenind la bibliotecari: cei care își fac treaba bine sunt mult mai mult decât niște angajați într-o instituție de cultură, ce se rezumă la cele trecute în fișa postului, cum ar fi îngrijirea fondului de documente și asigurarea serviciilor de împrumut carte etc. Și asta pentru că bibliotecile publice, în cele mai multe cazuri, atunci când sunt active și deschise la exigențele utilizatorilor săi, s-au transformat de ceva vreme în centre comunitare veritabile, ce răspund atât la cerințe livrești și de documentare, dar desfășoară și programe cultural-educative, mai ales pentru inițiere și îndemnare la lectură încă de le cele mai fragede vârste, așa cum se întâmplă și la biblioteca pe care o conduc. Deseori, proiecte cu tentă socială, legate de carte, respectiv devin, zi de zi, chiar adevărate birouri de informații veridice în cele mai variate teme, ori oaze primitoare unde oamenilor le place să intre doar și pentru a schimba câteva vorbe cu miez.

Ce credeți că frânează o legiferare mai bună, în acord cu misiunea unei biblioteci publice în România? Ce lipsește din legislație?

Ar fi o discuție aparte, în care, în principal, cred că ar trebui să analizăm motivele posibile pentru care cultura, ca domeniu, a ajuns cam la coada listei de priorități a guvernărilor, așa cum se reflectă și în datele din barometrele de consum cultural autohtone. Oricum, cadrul legal ar trebui să corespundă mult mai mult cu funcționarea și starea generală, cotidiană a bibliotecilor publice. Să dau un exemplu: se acordă o atenție minimă, spre zero, cunoașterii și înglobării realităților locale și regionale. O lege încearcă întotdeauna să reglementeze, să formuleze o realitate, un fenomen care se presupune că este general valabil(ă), dar există foarte multe nuanțe de realități și comunități specifice care în elementele de fond sunt identice, ca funcționare, cu cele generale, dar au numeroase trăsături identitare, comportamentale, existențiale unice, ceea ce determină și nevoi culturale, spirituale adecvate acestora. Pe de altă parte, sarcinile bibliotecilor publice – atât cele curente, obligatorii, cât și cele pe care și le asumă în plus – nu sunt în ton cu mijloacele de care dispun conform reglementărilor legale, mai ales în ceea ce privește categoriile de cheltuieli existente în bugetul lor. Noroc cu ONG-urile formate în jurul lor sau cele partenere, care dacă nu ar fi, ar trebui inventate de urgență… Dincolo de acestea, evidențiez și faptul că bibliotecile publice din România nu au parte de îndrumare și de susținere profesională adecvată la nivel guvernamental/ministerial, nu dispun de un plan de dezvoltare strategică unitară, de aceea sunt nevoite să improvizeze mult dacă vor să progreseze cu o paletă variată și în continuă îmbogățire la nivel de servicii și programe, asumându-și riscuri de exercițiu financiar și logistic.

Cum apreciați finanțarea bibliotecilor în acest moment din punctul de vedere al infrastructurii, achizițiilor etc.?

Relativă, ocazională, inegală și inconsecventă în îngrijorător de multe cazuri. Mai ales în mediul rural, unde, foarte frecvent, bibliotecarul este nevoit, în urma dispozițiilor primarului, să își împartă timpul de lucru între cu totul alte sarcini din cadrul administrației locale, decât ocupația lui de bază. Atât investițiile în infrastructură și în tehnologie, cât și achizițiile esențiale pentru fondul de documente biliotecare, respectiv pentru bunurile și serviciile necesare unei funcționări propice, nu ar trebui să reprezinte nici oportunități de economisire, nici subvenții de lux pentru instituția susținătoare – deoarece în majoritatea cazurilor înseamnă sume modeste față de ceea ce se cheltuie uneori în administrații pe alte lucruri –, ci să fie privite ca instrumente ale unei dezvoltări durabile a comunității, prin beneficiile de perspectivă acordate instituțiilor culturale care o deservesc. Este vorba de un fenomen interdependent în acest caz: publicul nu poate crește numeric, dacă instituția nu crește.

Sunteți director al unei biblioteci județene: cum ați dezvoltat instituția într-un oraș, o zonă unde coexistă două culturi de limbi diferite: maghiara și româna?

Nu aș putea să rezum mai bine decât spunând că ne bazăm în acest proces tocmai pe firescul coexistenței celor două culturi și limbi (iar în domeniul în care lucrăm, această varietate este fără dubii benefică), dar și pe menținerea curiozității publicului față de oferta noastră de acțiuni și programe în acest sens. Invităm autori interesanți pentru cititorii noștri (pe baza preferințelor lor de lectură), poeți, scriitori, eseiști, traducători marcanți pentru cele două culturi, ori care sunt acasă în ambele, pentru dialoguri vii, omenești, cu miez, pentru că în esență acesta este și un element esențial al menirii unei biblioteci publice: să intermedieze comunicarea culturală veritabilă între cititori, utilizatori, microcomunități, atât prin fondul său livresc, cât și prin acțiunile sale cultural-educative. Iar în privința acestora din urmă este îmbucurător pentru mine că în publicul întâlnirilor cu autori români sunt prezenți întotdeauna mulți maghiari.th

În viziunea dumneavoastră cum arată un bibliotecar bun pentru lumea de azi?

Aș spune că este un „fochist” cultural, care știe că ceea ce realizează prin munca lui se înscrie într-un proces migălos, de lungă durată, ale cărui rezultate nu sunt imediate, pentru care trebuie făcut ceva zi de zi, trăind succesele de pe urma activității nu ca pe niște ocazii de relaxare, ci ca pe imbolduri pentru continuare. Este, deci, răbdător și consecvent, bine informat și avid de cunoaștere, devotat profesiei sale, care este într-o anumită măsură și pasiunea lui, având în „raniță” tot timpul acel plus de energie, aceea curiozitate, creativitate și inventivitate care sunt necesare pentru a fi în ton cu o lume în schimbare uneori mult prea rapidă.

Ce este deosebit în activitatea Bibliotecii Județene Bod Péter” din Sf. Gheorghe (jud. Covasna)?

La această întrebare ar putea să răspundă cel mai bine, poate, publicul instituției care utilizează serviciile sale. Privind-o, „simțind-o” din interior, și luându-mă după feedback-ul din ultimii zece ani, cred că ne dorim mereu să fim un factor de echilibru, o insulă a păcii, un loc unde exigențele și nevoile de lectură, de documentare și cele ținând de cultura scrisă pot fi împlinite în mod firesc, natural. Bineînțeles, toate acestea nu constituie doar o simplă dorință a noastră, ele se și întâmplă zi de zi, ceea ce e o bucurie și o motivație în plus pentru cei care lucrează în instituție. Echilibrul amintit se reflectă și în dezvoltarea fondului de carte și de periodice al bibliotecii noastre, care are un caracter enciclopedic, acordându-se atenție, deci, mai multor domenii, atât beletristicii, respectiv științelor umaniste, cât și științelor exacte, dar și altor tematici, variate, care îi interesează pe cititorii noștri. Și acest fond se construiește în mod primordial atât în maghiară cât și în română – respectând proporțiile etnice din regiune în achizițiile efectuate –, dar și în alte limbi, acordând atenție specială aparițiilor în maghiară din România, dar și documentelor electronice, nu numai a celor tipărite. Nu am putea face acest lucru în măsura potrivită fără sprijinul autorităților care ne susțin, normativ sau pe proiecte, consiliul județean și cel municipal, care, spre lauda lor, văd în cultura vie o oportunitate și o modalitate de a întări comunitatea. Iar în acest proces unul dintre ghizi poate fi tocmai preotul savant Péter Bod (1712–1769), originar din Cernatul de Sus (jud. Covasna), care formulează și această idee într-una din operele sale: „Cine sunt maeştrii care te învaţă fără să se supere, te îndrumă fără să te sperie? Cărţile.”

sursa hu.wikipedia

sursa hu.wikipedia

Cum dezvoltați interesul pentru lectură prin serviciile oferite de bibliotecă? Ce tendințe ați observat în ultimii ani în ce privește frecventarea bibliotecii?

activitate2Străduindu-ne, pe de o parte, să avem o colecție dinamică și atractivă, prin achiziția cât mai multor noutăți editoriale interesante, respectiv suplinind și lipsurile esențiale din fond, iar de pe altă parte, asociind programele și acțiunile noastre cultural-educative cât mai mult cu putință serviciilor instituționale de bază, legate de carte și de lectură, de documentare, ca cei din publicul acestora să devină, dacă încă nu sunt, utilizatori ai serviciilor bibliotecare. În planul programelor desfășurate de noi în acest sens predomină cele destinate copiilor și tinerilor, categoria de vârstă 0–18 ani: „trusoul de lectură” pentru nou-născuții din oraș, asigurat în parteneriat cu Primăria municipiului nostru; biblioteca mobilă pentru grădinițele și școlile care nu se află în centrul orașului, adică în proximitatea sediului nostru; cercurile și cluburile de lectură și de interpretare de texte și de filme, organizate în timpul anului școlar și în vacanțe; concursurile de documentare și de creativitate; taberele de lectură; prezența cu stand interactiv în târgurile de produse tradiționale, care au loc în piața centrală a orașului, etc. Ne bazăm în toate aceste activități pe interconectarea mai multor generații, în esență, pe familie, gândindu-ne că trebuie să trezim interesul fiecărui membru al acesteia, de la cei mai mici la cei mai în vârstă, astfel încât, în cazul ideal, vizita la bibliotecă să fie un program comun al copiilor cu părinții sau cu bunicii. Bineînțeles îi așteptăm cu drag și dacă vin individual!activitate3

Ce ați reușit / ce nu ați reușit până acum în cariera dumneavoastră?

Terminând liceul într-o clasă cu profilul fizică-chimie și redescoperind pasiunea pentru filologie în clasa a XI-a, m-am pregătit în paralel pentru bacalaureat din anumite materii, iar pentru admiterea la Hungarologia de la București din altele. Era un pariu personal să reușesc – riscant, dar promițător. Cred că pot fi mulțumit, uitându-mă în urmă, că am apucat pe acest drum, pentru că am avut experiențe culturale și spirituale nemaipomenite, de fapt le am în continuare, și ca manager și organizator cultural, dar și ca traducător literar. Nu am reușit să reînnod firul liricii proprii, după două volume individuale publicate acum vreo douăzeci de ani, însă mi-am dat seama nu demult că dacă ai scris cândva poezie în modul serios, oricât timp ar trece, ea nu te lasă, revine, după ce doar s-a ascuns o vreme, dar nu s-a pierdut. Chit că acum, mai aproape de cincizeci, decât de patruzeci, simt că aș încerca mai degrabă să scriu proză. Pentru care, firește, ar fi nevoie de răgaz mai mare și mai consistent de la treburile zilnice, mai ales cele administrative. Și chiar dacă am învățat multe și utile, cu trecerea anilor, despre relația mea cu timpul, cum să-l aduc de partea mea când lucrez, tare aș vrea să-l am liber mai des și să scap de ambivalența dulce-amăruie a faptului că sunt mai eficient și performant când muncesc la ceva în mod „under pressure”, pe ultima sută de metri, chiar dacă nu-mi place deloc că se întâmplă acest lucru prea frecvent. Iar ca director de bibliotecă, mi-aș dori să am ocazia să deschid larg în fața publicului ușa unui sediu nou al instituției pe care o conduc, unul încăpător, modern, atractiv și croit pe nevoile și funcțiile contemporane ale unei biblioteci publice, care să aducă oportunități de dezvoltare reală și experiențe memorabile, atât pentru comunitate, cât și pentru echipa care lucrează în ea.

Ce i-ați spune cuiva care ar dori să vă urmeze exemplul?

Cred că nici în acest sens, ca de altfel în multe ale vieții, nu există o rețetă, adică despre modul în care poate fi sau merită croit un drum profesional – depinde de fiecare în parte. Dacă e să împărtășesc, totuși, câteva concluzii personale – ca recomandări, mai degrabă, nu ca sfaturi –, ar fi, poate, acestea: să fie curios, flexibil, deschis, să aibă pasiune pentru ceea ce face, să-și accepte și greșelile, învățând din acestea … și, firește, să-i placă să citească, atât cărțile, cât și oamenii, considerând pe cei din urmă „oglinzi” ale propriilor vorbe și fapte. Îmi dau seama de ceva timp că nu este doar un aforism faptul că drumul în viață este unul al autocunoașterii asumate, în care tot ceea ce pot deprinde, desluși, mă îmbogățește ca om, și astfel, poate, îi pot cunoaște mai lesne și mai bine și pe cei din jurul meu.iroszenthilarius1 Așa cum frumos formulează Péter Bod, în al său Szent Hilarius (Sf. Ilarie), o culegere de cugetări „despre om și trai”: „Care este cea mai grea muncă a omului? Aceea de a se cunoaște. Omul este pentru el însuși un hău, pe care nu-l poate cerceta până la capăt niciodată. Așa cum ochiul vede totul, dar nu se poate uita la el însuși, astfel și mintea poate învăța totul, dar nu și pe sine: oamenii studiază și admiră munții și apele mari, dar nu se studiază, și nici nu se admiră. Cel care ajunge să se cunoască, acela este marele filosof. Și în privința mântuirii, prima treaptă este aceasta: Nosce te ipsum. Cunoaște-te pe tine însuți.”

 

sursa maszol.ro

sursa maszol.ro

SZONDA Szabolcs (1974, Sf. Gheorghe, CV): traducător literar, director al Bibliotecii Județene „Bod Péter”. Licență (specializarea maghiară–română), masterat, PhD în filologie la Universitatea București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Catedra de Hungarologie (1997, 1998, 2010).

Două volume de poezii (Kiegyezés a tükörrel / Reconciliere cu oglinda, 1998; Vagyontárgyalás / Licitaţia averii, 2002), compendiul Literatura maghiară din România – Aspecte cronologice şi noţiuni de bază (2008), numeroase traduceri în reviste literare și culturale din literatura română, respectiv următoarele volume mai importante traduse în maghiară: Simona Popescu: Vedlések (Exuvii, 2008); Dan Lungu: Tyúkok a mennyben (Raiul găinilor, 2016); Alexandru Mușina: Macska-e a cica? (Dactăr Nicu & his Skyzoid Band + Regele dimineții, 2020); Florin Irimia: A kínai kisautók rejtélye és más történetek (Misterul mașinuțelor chinezești și alte povestiri – în fază de manuscris). Bursa „Babits Mihály” pentru traducători literari a Fundaţiei Cărţii din Ungaria (2008, 2010); bursa „Franyó Zoltán” pentru traducători literari a Fondului Cultural Naţional din Ungaria (2013–2014, 2018, 2020), bursa pentru traducători profesioniști a Institutului Cultural Român din București (2015); premiul literar al revistei culturale „Székelyföld” (2020); premiul special „pentru promovarea relațiilor literare româno-maghiare și traducerea autentică în limba maghiară a unor opere din literatura română”, acordat de Filiala Tg. Mureș a Uniunii Scriitorilor din România și Fundația Communitas (2021).

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *