Dacă această chestiune a caracterului științific al unor lucrări realizate în detenție, ajunge subiectul expertizei Justiției iar universitatea tace, credibilitatea lumii academice este, din nou, chestionabilă.
Azi dimineață, am văzut lista coordonatorilor științifici ai lucrărilor ” științifice” realizate și publicate de deținuți, precum și lista editurilor care au publicat acele lucrări. La prima vedere, impresia e că spațiul penitenciar a devenit, din 2012, mai ales, o puternică unitate de cercetare care ar trebui să intre în atenția celor care fac clasamentele mondiale de cercetare științifică. Fotbaliști, jurnaliști, oameni de afaceri și alte categorii de împătimiți după carte și reflecție asupra problemelor specifice lumii contemporane, sunt pe această listă. Lista lor e cunoscută deja prin eforturile presei.
foto: puterea.ro
Ce nu era cunoscut e numele cadrelor didactice universitare care au girat caracterul științific al lucrărilor realizate în detenție. Spre lauda sa, ministerul Justiției le face acum publice. Să le spunem deja acestor noi liste, listele lui Shame? Poate, dar după o analiză a caracterului științific al acelor lucrări și a condițiilor în care a fost realizată coordonarea științifică și expertizată publicarea lor.
A doua listă publicată este aceea a editurilor care au publicat lucrările respective. Editurile sunt acreditate – ar trebui, totuși, verificat acest lucru – de către CNCSIS. De regulă, în noul sistem, existent deja de un număr de ani, o carte când ajunge la o astfel de editură, ar trebiui să fie supusă expertizei unor referenți ai editurii. S-a întâmplat așa ceva în fiecare caz?
Iau, la întâmplare, un exemplu din liste:
|
Enea Aurel |
20 de ani – omor calificat – data depunerii – 08.01.2008 – data arestării – 27.12.2007 – data condamnării – 01.07.2010 |
,,EVOLUȚIE&CREAȚIE” |
12.03.2015 |
Editura Gutenberg Univers S.A. Arad |
DA |
Conf.univ.dr. REGIS-MAFTEIU |
Lucrarea este coordonată științific de către conf.dr. Regis-Mafteiu Roman din cadrul Facultății de Științe Umaniste a Universității de Vest Vasile Goldiș Arad. Numai și titlul îmi pare ciudat de general; poți scrie orice sub pălăria acestui titlu care, într-un fel, este ironic în raport cu motivul condamnării: omor calificat. Dar nu vreau să se creadă că un deținut n-ar putea scrie ceva în detenție. Ce interesează aici e dacă e vorba de lucrări științifice, adică de acele lucrări care presupun specializarea într-un domeniu, o cultură a scrisului academic, obișnuința de a mânui concepte, în urma unei familiarizări îndelungate cu bibliografia domeniului de referință al subiectului ales, cunoașterea a cel puțin una-două limbi străine etc.
Alt exemplu, poate mai interesant prin conotațiile sale:
|
Hosu Andrei Dan |
3 ani – tâlhărie calificată- data depunerii – 13.05.2015 – data arestării- 13.05.2015 – data condamnarii – 13.05.2015 – liberat la 15.12.2015 |
Iertarea În Hristos din perspectiva Noului Testament |
nov.15 |
22.09.2015-28.10.2015 |
Editura Reîntregirea |
DA |
Preot prof.univ.Mihai Himcinschi |
Universitatea 1 Decembrie, Facultatea de Teologie |
Deci: la 7 luni de la încarcerare pentru tâlhărie calificată (condamnarea era de …3 ani!), deținutul este eliberat, după ce a realizat lucrarea…”Iertarea În Hristos din perspectiva Noului Testament”! La o lună după publicarea ei. Girată de un om al bisericii, cadru didactic în același timp, e aici un exemplu limpede de…iertare creștină și absolvirea de păcate. Probabil că se poate. Umbra lui Dostoievski se așterne repede aici!
Listele arată că profesorii universitari, pe lângă obligațiile lor didactice, de cercetare etc. au coordonat științific și lucrări „realizate” în detenție. Presupunem că au făcut asta în afara acestor obligații și în timpul lor liber. Poate, universitățile noastre, ministerul educației ar trebui să modifice Fișa postului cadrelor didactice și să creeze posibilitatea ca un număr de ore să fie alocate pentru coordonarea de lucrări științifice ale deținuților. Consultațiile ar fi, astfel, incluse în programul vizitelor la penitenciar unde cadrul didactic ar putea coordona efortul deținutului ars de febra științei. Sau, poate, aceste cadre didactice ar face acest lucru ca un serviciu în slujba comunității deținuților.Fără plată?
bibliotecă universitară
foto: arprice.com
În mod normal, pentru că inevitabil, în media și în opinia publică au apărut întrebări precum: e real caracterul științific al acestor lucrări, sunt chiar scrise de deținuți, au condițiile necesare pentru aceasta, girul științific dat de universitari este ok?, ar trebui ca universitățile respective să se autosesizeze și să examineze lucrările girate de cadrele lor didactice. Ar fi și un bun exercițiu academic – cum stabilești caracterul științific al unei lucrări într-un domeniu, pe un anume subiect? -, dar ar fi și o necesară luare de poziție pentru a salvgarda integritatea academică. O vor face? Căci Ministerul Justiției a anunțat deja că va face această analiză! Dacă această chestiune a caracterului științific al unor lucrări realizate în detenție, ajunge subiectul expertizei Justiției iar universitatea tace, credibilitatea lumii academice este, din nou, chestionabilă.
shame/rușine
http://www.aquiziam.com/body-language/facial-expressions-basics/
Îmi lasă un gust amar toată această „afacere” a …oamenilor de știință din penitenciare. Ce degradare! Listele lui Shame, dacă se va dovedi că e vorba de impostură și mistificare, de ocolire a cadrului legal existent, ar trebui oprite aici. („Shame”, în engleză înseamnă „rușine”. Folosesc acum acest cuvânt din engleză pentru că „rușine”, în română, mi se pare slab.)
Frumos spus si gandit.
Felicitari domnule profesor
Buna dimineata.
Ma numesc Bogdan RADU si sunt conferenţiar la un departament din Politehnica Bucuresti.
Am urmarit cu multa atenţie discuţia dumneavoastră televizată de aseară, 13 ianuarie, referitoare la lucrările deţinuţilor.
Eu fac parte din un departament de 35 cadre didactice, din care 15 profesori universitari, 5 conferenţiari, 11 ş.l, 4 asistenţi, care nu au fost atraşi în povestea asta cu cărţile din penitenciare.
Problema mea nu este asta, pentru că eu o consider periferică, neesenţială. Aceste 35 de cadre didactice îşi pun semnătura în fiecare an pe mii de documente, pornind de la notele din catalog, referate de proiecte de diploma, referate şi aprecieri de lucrări de doctorat, alte tipuri de referate pentru congrese, publicaţii, article şi cărţi etc.
Din câte am înţeles, din discuţia de aseară, dumneavoastră consideraţi că este util ca o comisie, ca cea de etică, să fie împuternicită să analizeze aceste semnături (care conţin, desigur, o judecată de valoare asupra unei activităţi), pentru că nu pot să spun că aprobarea unei cărţi de puşcărie are o altă valoare decât aprobarea unei lucrări de diplomă, etc.
Sigur că situaţia nu este roză,
vezi http://www.contributors.ro/sinteze/no-way-no-end/,
dar asta este o opinie, m-ar interesa decizia unei autorităţi cu privire la această problemă, care va fi deosebit de dificil de rezolvat, pentru că la nivel de educaţie eu, (şcoală) deleg autoritatea pe un domeniu unui angajat pe care nu îl contest. Dacă îl contest, contest un întreg sistem care va trebui să dispară.
Sigur că problema cu aceste cărţi este suculentă şi face rating, dar mi se pare că deschideţi o cutie enormă a Pandorei pe care cu greu o să o rezolvaţi. Toată lumea s-a inflamat la plagiate, de acord, acolo este simplu, dar ce fac cu lucrările pe care eu le consider proaste şi colegii mei spun că sunt bune? Sau invers?
Cu respect,
Bogdan RADU
Domnule coleg, bună ziua. Situațiile evocate nu pot fi puse în aceeași ramă. Semnăturile pe care le dăm toți pe acte școlare se supun altui regim decât girul dat unor infractori condamnați în vederea reducerii pedepsei. Autoritatea unui cadru didactic când semnează acte ale procesului didactic e incontestabilă și reglementată. Dar până la proba contrară, care, în caz de litigiu (profesor-student etc.) e analizată în facultate. Ce spuneam despre colegii care au dat recomandări unor deținuți e o situație nouă, și poate ține de prerogativele unei Comisii de etică dacă se va constata că recomandarea nu acreditează un titlu care nu ține de un doemniu științific, de pildă. S-ar pune întrebare ce l-a motivat pe coleg să facă acest lucru? Deci, sunt două situații diferite. Nu agreez deloc ideea de cutie a Pandorei…deschisă, vă dați seama. Cât despre diferențele de opinii asupra valorii unei lucrări, la facultate, asta ar fi un bun prilej de organizarea a unei discuții publice în facultate când asemenea diferențe sunt dese.
Buna seara.
Imi pare rau ca nu am fost corect inteles.
Eu, ca un cadru didactic, nu am trei, patru personalitati distincte, ci doar una.
Semnatura mea este identica si la un referat de doctorat si la o nota si la un referat pentru o carte de puscarie. Nu cred ca ma pot dedubla, imparti la trei, etc. Nu vad de ce referatele pentru presupusul plagiat al tezei lui Ponta nu sunt cel putin la fel de vinovate ca recomandarile pentru Becali sau altul.
Treaba cu cartile de puscarie se poate rezolva simplu: viitorul autor sa se adreseze unui departament sau decanat cu competente in domeniu, care sa decida. Atunci apare aspectul administrativ si raspunderea ca atare.
Nu stiu si poate nu am dreptate, va scriu pentru calitatea pe care o aveti in cadrul comisiei de integritate, pentru ca, asa cum am mentionat, problema este mult mai complexa. Sper sa luati in considerare si aceste aspecte, altfel o sa se renunte la aceasta facilitate cu cartile si totul se termina, peste o luna trecem la alta chestie.
Totul este generat de textul pe care il spun eu studentilor cind ma supare: Pixul meu scrie orice nota, tu trebuie sa ma convingi. Acum, cum este convins fiecare…..
Cu respect,
BR