Da, alegerile au dat un câștigător. Mic. El nu este reprezentant al unui vot popular căci atunci poporul ar fi redus drastic la 19%. Da, câștigătorul a promis în campania electorală foarte multe lucruri. Dar, imediat după instalare, prima grijă, dincolo de semnarea deciziilor de măriri de salariu, de creștere a…, de eliminare a…, a fost grija pentru Justiție. Nemenționată, sub forma proiectelor de ordonanțe, în campania electorală. Instalând ca președinți ai comisiilor juridice ale celor două Camere oameni din  Partidul Vechi Cel Mare (PVCM), câștigătorul s-a asigurat că va mătura repede (cu) Justiția, că o va face pensula de zugrăvit România înapoiaților din democrație.

Rară performanța unui guvern care, turnând cu ce „am dat”, măriri de salariu etc., să creadă că o parte a electoratului, de fapt, cetățeni ai României, nu va vedea numerele de iluzionism cu legile. Că va accepta „democrația” de noapte. Corigenți la „iuțeală de mână”, ei sunt acum la proba „tare de urechi” și dau examenul la „așa vreau eu”. Democrația majorității minoritare care a câștigat alegerile s-a împiedicat chiar la prima încercare și face acum din România terenul unei confruntări între grosolănia guvernanților și bunul simț al cetățenilor.

Efectele acestei situații sunt deja ca o negură care dă să se aștearnă peste țară. De ce au procedat astfel? Pentru că planul, nereușit în 2012, ar fi avut șanse mai multe acum, după alegerile la care absenteismul a părut să fie semnalul unei neimplicări în democrație a multor cetățeni. Dar o ședință de guvern la ceas de seară spre noapte și publicarea după miezul nopții a unor decizii controversate, nedezbătute serios, nici în propriul PVCM, nici public, au făcut să detoneze bunul simț al cetățenilor români. Al celor care refuză hoția și pe hoți, minciuna și pe mincinoși, grosolonia și pe mitocani. PCVM e acum siderat de ce se întâmplă. Liderii săi – zice-se – abia își țin în frâu proprii membri care vor și ei/ele să se manifeste. Pentru ce? Pentru a consfinți „democrația” de noapte, furișarea, trecerea pe sub mână, imbecilitatea unor decidenți care nu pot formula limpede, măcar în propoziții, căci la fraze sunt un coșmar, de ce au procedat așa, care sunt motivele pentru care se îngrijesc acum de penali și pușcăriași? La nici o lună de la începutul guvernării?!

România se duce dincolo de Europa acum prin guvernanții ei, dar se apără în Europa prin civismul celor care fac din bun simț o armă redutabilă. Într-un context european neclar prin deciziile politice luate sau care se anunță, situația românească sporește nivelul de instabilitate. Efectele se fac deja simțite în relațiile diplomatice, în mediul de afaceri, în timpul care se pierde cu acțiunile care slăbesc democrația. Acest timp nu mai poate fi recuperat. Dar ce se recuperează acum este în faptele de conștiință, un rezervor care se mărește tot mai mult și dă speranța că democrația în România nu poate fi confiscată de un grup ale cărui manifestări publice sunt descurajante, lipsite de integritate și de un barbarism în comunicarea cu cetățenii care spune multe despre propria educație. O educație proastă. 

În replică, republica bunului simț se manifestă puternic, într-o altă democrație de zi și de noapte, în frig, la vedere, în multe orașe, pentru a nu lăsa ca România să se ducă dincolo de Europa.Unde o vor cei care nu par să-și iubească nici țara, nici Europa. Ci pentru a o face în continuare să fie AICI. Unde se lucrează cinstit. Unde viitorul să fie posibil pentru toți și nu confiscat pentru unii și posibil pentru câțiva.

Suntem martori ai primului act major – prin implicațiile sale lipsite de etică, de integritate – al unui guvern minor. Unul care începe să dea sens imnului nostru național: „barbarii de tirani” și-au început lucrarea. În decembrie 1989 păruse că această lucrare era terminată. Nu, nu s-a terminat. Puterea bunului simț e de ajuns?