Artele Comunicării, Generale, Vorbirea

Președintele și „oamenii simpli”

Între multele semne de întrebare – în contextul protestelor din întreaga țară generate nu numai de tragedia de la Colectiv –  apărute în aceste zile, în aceste ore, sunt unele care îl privesc direct pe președinte. Care se află într-o situație aproape imposibilă: presiunea publică cere schimbarea, istorică, a clasei politice, dar clasa politică nu are cum se schimba așa repede nici dacă ar vrea. Care e rolul președintelui? Poate el avea un discurs persuasiv? Poate scrie un capitol nou din Istoria românilor (vezi manualul de istorie din 2035)? Nu știm. Până atunci, întrebările:

1? De ce l-a numit președintele pe ministrul Educației ca prim-ministru interimar?

Evident că nu trebuia să justifice această numire. Respinsese, fără explicații, propunerea PSD. Dar…Să ne amintim: domnul Ponta își depune demisia, supărat, ca și alți vecini guvernamentali, că domnul Oprea și domnul Piedone nu au făcut-o când trebuia. Dar nu uită de ce mai e încă un minut pe primul scaun și cere să se aprobe majorarea salariilor din…Educație. Și președintele îl numește pe ministrul Educației ca premier. Vedem aici o continuitate. Nu se vede încă bine care e sensul ei. Poate pentru că (gândire pozitivă!) domnul președinte declarase Educația ca o prioritate a mandatului său. Bun.

Astăzi domnul Ponta e chemat la instanță să fie audiat, dar nu mai răspunde întrebărilor presei, își permite asta căci este acum un „privat”, adică nu mai e persoană cu funcție de demnitate publică. Așa o fi, la câte funcții au unii? Dar dacă e așa, înseamnă că premierul interimar, care e încă ministru al Educației, ar putea să vorbească cu sine însuși și să ia o decizie morală, cinstită: să dea curs solicitării Universității din București, din septembrie 2012, privind ‘luarea măsurilor care se impun” în cazul domnului Ponta, după ce Comisia de etică a acesteia făcuse public punctul său de vedere privind grosolanul plagiat comis în teza sa de doctorat de către domnul Ponta, pe atunci demnitar și protejat de o lege specială. Și să îi retragă titlul de doctor. Dar pentru asta e nevoie ca domnul ministru al Educației să ceară Consiliului Național de Etică să analizeze corect dosarul plagiatului Ponta. Acum. În 2015. „Strada”, „oamenii simpli” cer o astfel de reparație morală. La fel, și în cazul de plagiat al domnului Oprea. Ar putea să își întrebe propriul Consiliu Național de Etică dacă e…etic ce a făcut și în acest din urmă caz. De fapt, cel mai bine ar fi ori să-l desființeze ori să îl schimbe complet ca urmare a deciziilor lipsite de etică luate în cazul demnitarilor.

Oare o va face?

Nu știu dacă o va face. Sunt îngrijorat de această numire și pentru că noul premier interimar, ca ministru al Educației, instrumentase rapid anul trecut, printr-un act normativ, „albirea ” celor dovediți cu doctorate plagiate, dându-le posibilitatea „legală” să renunțe la titlul de doctor.

În contextul social al protestelor din ultimele zile, domnul ministru al Educației, acum premier interimar, ar putea determina eliminarea prevederii din lege care îi exceptează pe demnitarii care plagiază de la analiza Comisiilor de etică ale universităților. Ar da, astfel, un semnal clar în ce privește corupția, integritatea în chiar sectorul pe care îl ministeriază.

Oare o va face?

Nu știu dacă o va face. Sunt îngrijorat de această numire și pentru că premierul interimar, ca președinte al Consiliului național al Rectorilor a fost de acord cu uriașul snop de modificări ale legii Educației care au dat înapoi ceea ce păruse a fi benefic până atunci. Și prin care prerogative nedemocratice au fost reinstalate în mecanismul universitar. Domnul ministru nu pare să fie un om simplu. Dar el a fost desemnat de președinte ca premier interimar.

2? De ce domnul președinte nu a observat până acum că există societate civilă în România? Poate e momentul ca instituția sa să instaleze un mecanism care să permită dialogul cu societatea civilă nu numai în situații de criză. Pare că obișnuința de a consulta societatea civilă se izbește la oficialitățile române de un disconfort provocat fie de neînțelegerea termenului, fie de comoditatea autismului. Clasificările pe care au trebuit să le facă cei din aparatul prezidențial astfel încât să fie invitați la discuții cei reprezentativi din societatea civilă, lasă loc de interpretări. „Strada” nu pare să intre aici. Cum să intre dacă nu e reprezentativă. Președinția a pus la rândul ei presiune pe „stradă” să-și desemnze „liderii”, purtătorii de cuvânt, ca și cum „strada” ar fi corul din „Nabucco”, cântând la unison.

3? De ce domnul președinte îi numește „oameni simpli” pe cei din „stradă”?  Mărturisesc că nu știu. Dar pare că i-a scăpat. E un stereotip aici care are rădăcini adânci. Cine iese în stradă trebuie să fie „simplu” neapărat, adică nu ies ei acolo niște intelectuali, ingineri, doctori, profesori, ci din aceștia mai…simpli. Care trebuie să stea în picioare, să se agite, să urle, să țină în mâini steaguri, pancarte, desene, sloganuri și alte asemenea, cu fete sau copii pe umeri. Asta numai cei „simpli” pot s-o facă. Domnul Iliescu le spunea în ’90, fără ocolișuri, „golani”. După 26 de ani progresul e remarcabil: oameni simpli. Mă întreb cum sunt „oamenii complicați”. Eu nu am văzut în „piață” , în „stradă”, zilele acestea, oameni … simpli.

4? De ce domnul președinte, la un an după alegerea sa, ajunge la concluzia că întâi partidele trebuie să cadă de acord asupra „obiectivelor” de țară?  De ce nu le-a cerut asta mai devreme? Momentul dureros al unei tragedii e pus la lucru ca să determine partidele să spună clar ce au în cap despre România. Partidele sunt acum …traumatizate de ce se întâmplă. Suferă partidele noastre care, toate, au grijă de interesul național. „Oamenii simpli” le-au pus la zid, fără drept de apel. Pe motiv de corupție, lipsă de integritate, nivel scăzut de competență și profesionalism. Aproape că ți se face milă: da’ chiar nimeni nu se gândește la partide?! Da’ se poate, da’ chiar așa? Trageți toți în ele. Da’ ce-au făcut? A, țara…țara lor. Am înțeles. „Simplu” cum sunt am înțeles. Nu le-a păsat de țara noastră. Și-au făcut țara lor. M-ar bucura ca discursul președintelui pentru partide să nu lase loc de ambiguități. Și să sprijine efortul incipient de salubrizare în sfera politicului. Unul dintre primii pași ar fi ceea ce „oamenii simpli” au votat atunci: un Parlament cu 3o0 de membri. Se poate măcar acum să respectăm voința și votul „oamenilor simpli”? (Ce-i drept, au votat atunci și ăștia „complicați”!)

Cred că partidele i-au cerut președintelui, prin faptul că nu au venit cu propuneri de premier, un time out. Ideea că îl vor folosi pentru a veni apoi cu „obiectivele” țării în perioada următoare mi se pare subțire. Partidele au nevoie de timp acum pentru a-și elabora strategia de supraviețuire. În timp ce în spitale din București și, de mâine, și din alte țări, lupta pentru supraviețuire a celor arși și asfixiați continuă, partidele intră și ele într-o intubare produsă de același accident devastator. Partidul care a adoptat fulgerător tactica supraviețuirii e, ați ghicit, cel al domnului Oprea care, prin „Să trăiți!”, acceptă orice spune domnul președinte. E și normal căci e partidul siguranței naționale. El nu merită epitetul de partid-„balama”, cum îi spun încrâncenat unii răi. E numai un partid sigur. Sigur că nu i-a ales nimeni, dar asta e deja trecut. 

5? Crede domnul președinte că poate contribui la schimbarea de paradigmă a politicului în România? Oamenii aceștia nu se pot schimba. Nici dacă BOR i-ar „boteza” din nou întru politică cinstită, în beneficiul cetățeanului! Încurajarea publică pentru cei din societatea civilă de a se angaja politic, mai ales prin crearea unor noi formațiuni politice, are valoare dacă ar fi susținută de gesturi publice care să arate că președintele include acest subiect în discursul său și în agenda prezidențială.

O va face?

Nu știu. Sper ca președintele să fie la înălțimea unei șanse istorice pentru România. Mai e puțin timp până în decembrie. Când ne vom aduce aminte de șansa istorică din decembrie. Era 1989.

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *