Când credința nu mai e deajuns și crima o înlocuiește. Atacurile de la Paris de vineri seara sunt moartea continuă a civilizației europene. Europa se va schimba: migranții și crima ca terorism vor repune în discuție libertățile și modul de nostru de dezvoltare. Numărul mare de morți și de răniți de vineri seara indică o consternantă stare de război pe timp de pace.
Politicii terorismului ca moarte continuă, Europa îi va contrapune ce?
Atacurile de vineri seară, din Paris, Orașul luminilor, sunt ca o negură groasă. Pare că ele încearcă să dea semnalul stingerii în chiar inima Franței. A fost decretată starea de urgență iar Franța înăsprește controlul la granițe. Anul acesta închiderea granițelor s-a mai petrecut în unele state europene. E măsura cea mai rapidă de prevenire a dezvoltării periculoase a unui fenomen: migrația în masă, concertată, organizată, cu țări-țintă. Ca și valurile migranților, și asasinatele de la Paris au fost concertate și organizate având ținte-emblemă precum stadionul, sala de concert (un concert rock vineri seara). Scopul: stingerea în Orașul luminilor pentru ca frica să se propage astfel încât să atingă nervul cel mai sensibil al democrației de tip european: cetățeanul. Iar Franța este etalonul său incontestabil: Revoluția franceză îl aduce în marea scenă a societății pe cetățean. Unde există și azi, cu toate libertățile sale. Pentru care unii cred că trebuie să plătească.
În timp ce, în România, contorul morții în cazul victimelor de la Colectiv pare că nu se mai oprește definitiv, șocul multiplelor atentate comise în Paris vineri seara reverberează, la rându-i, în întreaga lume. Cele mai multe victime, la un concert rock plină de sute de oameni. Exploziile de lângă Stade de France, unde se desfășura în aceeași seară amicalul de fotbal Franța-Germania, în prezența a zeci de mii de spectatori și a președintelui francez, ar fi urmat să producă – prin panica scontată – și mai multe victime dacă reacția forțelor de ordine nu ar fi fost rapidă și convingătoare.
Fotbalul și rock-ul adună foarte mulți oameni. Stadionul și clubul devin ținte favorite ale atacatorilor. Locuri ale bucuriei de a participa, ele sunt vizate de atacuri teroriste pentru a transforma bucuria într-o moarte continuă. În numele a ce?
Ceea ce o civilizație construiește în secole poate, din păcate, să fie distrus într-un minut. O centură de explozibili în jurul mijlocului, un buton detonator și moartea continuă. Demolarea unui străvechi templu, simbol și martor al unei civilizații, duce în neant istoria. S-a întâmplat la Palmyra.
Franța e acum în stare de șoc. Ca și România în urmă cu două săptămâni. Tot într-o seară de vineri când lumea iese în masă în orașele Europei și nu numai, după o săptămână de lucru. Ceva se va schimba în Europa după acest îngrozitor asasinat în masă. Adăugat la sutele de mii de migranți care pun în dificultate multe state europene, asasinatul în masă din Paris crește tensiunea și cere o reconsiderare a ceea ce credem că este Europa. După America, țintă predilectă a terorismului, Europa (în special Franța, în acest an) devine și ea țintă nu numai a migrației, ci și a asasinatului în masă. Politicii terorismului ca moarte continuă, Europa îi va contrapune ce? O restrângere a libertăților, inclusiv a celei de mișcare? Un nivel superior de supraveghere? Vom fi martori, în perioada următoare, la ceea ce probabil va fi începutul unei consolidări la alt nivel a politicii de securitate internațională. De data asta, Europa va fi actorul ei principal. Cu ce preț?
Se vor da explicații: politice, sociale, juridice, legale, constituționale, istorice, filozofice. Foarte bine. Dar previziuni privind un eveniment terorist major în Franța erau publice, mai ales după Charlie Hebdo, în ianuarie. Dacă poți asigura securitatea președintelui – deși Franța a avut numeroase episoade, la limită, privindu-l pe Charles de Gaulle, de pildă -, cum poți asigura securitatea fiecărui cetățean în parte? Dacă poți închide granițele statului, pentru a „îngheța” o stare de lucruri până la rezolvarea situației care a cerut această măsură, nu poți face același lucru cu proprii cetățeni pentru a-i pune în siguranță! Cazurilor tot mai frecvente de crime comise prin folosirea armelor de foc în școli, mai ales în America, dar să nu uităm 2011 și asasinatul în masă în campusul din Norvegia, li se adaugă acum cei peste 120 de morți în atentatele din Paris. Majoritatea într-o sală unde era un concert rock.
Confruntarea între profesarea și, uneori, impunerea, valorilor societăților democratice, acolo unde un set de libertăți sunt garantate pentru fiecare, acolo unde funcționează alegerile libere și pluralismul, pe de o parte, și modul în care apare răspunsul la acestea, are între consecințe, într-o bună măsură imprevizibile, și pe aceea că democrația este văzută ca un refugiu, ca un leac magic împotriva sărăciei sau ca o țintă. Valurile masive de emigranți din acest an sunt începutul. Uniunea Europeană e precar pregătită pentru acest mare exercițiu de protecție a propriilor valori fără a impune celor care vin reversul democrației. E un mare exercițiu de succesul căruia depinde ca Europa să nu mai fie o Țintă, ci o Școală.
Dar Franța a oferit în 2011 un exemplu inabil privind interdicția de a purta vălul negru de către musulmani în public. Dacă, pe de o parte, interzici, dar, pe de altă parte, libertatea de exprimare, ca în cazul Charlie Hebdo, e conformă cu valorile democratice, ne aflăm deja pe un teren nesigur. Pe care se poate avansa cu mijloacele terorii, ale asasinatului în masă. Dacă ai nevoie, ba chiar încurajezi afluxul de emigranți – pentru că sunt o mână de lucru ieftină – dar, pe de altă parte nu creezi condițiile pentru ca ei să fie conștienți că nu pot numai profita de democrație, ci că și-o pot asuma, atunci afluxul de emigranți va continua și va spori. Cu consecințe pe mai multe planuri. Franța însăși este amenințată pe plan demografic cu o probabilă schimbare a compoziției etnice spre mijlocul secolului. E de înțeles, în aceste condiții, de ce ideea națională capătă noi dimensiuni, de ce extrema dreaptă, și nu numai în Franța, își consolidează pozițiile. Cetățeanul în democrație resimte o amenințare. Asasinatul în masă de la Paris o amplifică acum.
Orașul luminilor va putea, oare, oferi, prin ceea ce clasa politică va transmite cetățeanului francez, dar și lumii (nu numai musulmane), după șocul uriaș al asasinatelor de vineri seara, modelul european de a face față și acomoda cele două mari tensiuni: migrația și terorismul? Cum pot sta la masă democrația rațiunii cu rațiunea asasinatului?
Cred că Uniunea Europeană se află în fața unui mare examen: nu mai e vorba de a perfecționa democrațiile birocratice, ci de a regândi și de a coagula în jurul lor, valorile care dau identitate cetățeanului în Europa și de modul în care va fi reconstruit dialogul cu lumea. Franța a mai reușit să dea un semnal istoric în acest sens. Acum însă barbaria crimei a lovit puternic în Orașul luminilor, în inima Franței.
Am descoperit Franța la maturitate. O știam din cărți, din filme. Am predat de mai multe ori la universități franceze după 2000. Am prieteni acolo. Am fost în casa lor. Am avut de multe ori o stare de bine pentru că eram acolo. Când am plecat prima oară spre Franța, am realizat, nu cu mult înainte, că, deși citisem mult, nu vorbisem niciodată o oră în franceză. După a doua săptămână, studenți, colegi, mai apoi prieteni m-au încurajat cum numai francezii știu să o facă.
Ei au acea intelligeance du coeur care face unic discursul rațiunii. Sper să le poată dovedi în continuare când durerea se va mai îndepărta și vălul negru se va ridica.