Actorul, Artele în Societate

Lipsa de talent și Teatrul Național. Un proces de la 1927 (I)

 

O faimoasă actriță fusese concediată de către direcția Teatrului Național pe motiv de „scădere vădită a talentului”! Dar cum se poate măsura, aprecia că un artist e în scădere vădită de talent?

De aici începe procesul, Naționalul este pus sub lupă, directorul său, comitetul de lectură sunt chestionați, presa intervine. Un proces care aduce la rampă aspecte politice, artistice, financiare și de moralitate. Să intrăm în sala de judecată.

Cum am ajuns aici?

O supriză bibliofilă. Mai am încă bucuria descoperirii unor cărți vechi. Așa s-a întâmplat și în acea zi când am intrat pe un anticariat online și am dat peste o raritate: I.Gr. Periețeanu, Teatrele noastre naționale. Caracterizarea lor din punct de vedere juridic, București, Curierul judiciar S.A., 1929. Nu știam ce comandasem!, adică știam, dar nu știam…surpriza! Căci numele avocatului Periețeanu îmi era cunoscut datorită exact acestei lucrări unice, despre regimul juridic al teatrelor naționale din România, carte pe care nu am găsit-o până acum. Cartea avea legătură nouă, dar erau păstrate și coperțile originale. Lucrare de legător de carte experimentat. Am început s-o răsfoiesc. Ca fost bibliotecar, mi-am păstrat încă unele reflexe. M-am uitat la pagina de gardă, la pagina de titlu și apoi la sumar care…nu corespundea cu titlul! La un moment dat, răsfoind-o mai metodic, surpriza: cartea lui Periețeanu era legată împreună cu o altă publicație: Pentru artă, de Isidor Birnberg, I.M. Vasilescu-Notara și I. Gr. Periețeanu, București, Tipografia „România nouă” Theodor I. Voinea, 1928. Aceasta cuprindea pledoariile celor trei avocați în procesul intentat Teatrului Național de către celebra actriță Maria Giurgea. După proces, avocatului Periețeanu i-a venit ideea cercetării mai aprofundate a unui subiect legat de obiectul procesului din anul anterior: regimul juridic al teatrelor naționale. Și, cum se întâmplă, un bibliofil (succesorii săi?, poate, căci legătura e nouă) care avea ambele lucrări, le va fi dat legat căci, întradevăr, e vorba de un întreg. Nu puteau fi separate.

De ce mi-au atras atenția aceste două lucrări? Pentru că actrița fusese concediată de către direcția Naționalului pe motiv de „scădere vădită de talent”! Dar cum se poate măsura, aprecia că un artist e în scădere vădită de talent?

De aici începe procesul, Naționalul este pus sub lupă, directorul său, comitetul de lectură sunt chestionați, presa intervine. Un proces care aduce la rampă aspecte politice, artistice, financiare și de moralitate.

Actul I Una foarte caldă, alta foarte rece

 

Foto Istoriafilmuluiromanesc.ro

Foto Istoriafilmuluiromanesc.ro

Maria Giurgea (1880-1949) e în acest an 1926, o actriță de prestigiu a teatrului românesc. În interval de câteva luni, din septembrie până în noiembrie, primește două documente care îi creează o stare de perplexitate, ambele de la Teatrul Național, a cărui actriță este în acest moment: i se conferă titlul de „societară de onoare” în iunie, sub semnătura directorului Ion Minulescu iar în noiembrie, este concediată „pentru motivul de scădere vădită a talentului”, sub semnătura noului director Al. Hodoș. De la momentul acordării titlului, care o acredita în topul marilor artiști din teatru, până la concedire, actrița nu a mai jucat, nu s-a mai urcat pe scenă. Pe bună dreptate, ea, dar și avocații ei se întreabă: când a scăzut în mod „vădit” talentul actriței?

Cei care semnează demisia actriței sunt: Al. Brătescu-Voinești, Romulus Voinescu, Ch. Drouhet, Ion Minulescu, Mircea Rădulescu, Al.O.Theodoreanu, I.Morțun, Al. Buzescu, mai toți figuri cunoscute ale literaturii și culturii române.

Actrița intentează acțiune în instanță în 1927. Unii dintre cei care i-au semnat demiterea, sunt chemați ca martori în proces. Trei avocați o reprezintă pe actriță. De departe, cel care a impresionat a fost I.Gr. Periețeanu.

Cum s-a desfășurat procesul, unic în analele jurisprudenței românești, și, mai ales, care au fost argumentele aduse în apărarea actriței. De ce Naționalul a procedat de asemenea manieră cu una dintre stelele sale și ale scenei românești? Talentul, vârsta, conducerea discreționară a primei scene românești sunt puse acum în luminile rampei. Ce ne spun nouă astăzi aceste fapte de acum nouă decenii?

(Va urma.)

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *