Generale

Scufița neagră. She’s Done It Again!

Istoria cu Scufița roșie o știți. Nu o mai reiau. Se termină cu bine. Au scris-o Frații Grimm. Niște străini pentru restul lumii de dincolo de hotarele lor.

Scufița neagră este creată de mai mulți frați care nu știu, firește, de Tarantino sau de frații Cohen. Ei știu însă de Sergiu Nicolaescu. Nu se termină cu bine. Istoria asta e scrisă de noi, nativii, de aici, pentru care lumea se sfârșește, de regulă, la ușa casei. Ce e dincolo e pădurea, e lupul. De aceea, când ieșim, de regulă, închidem ochii. Și mergem, orbește, și, când nu mai rezistăm, ne întoarcem acasă, deschidem ochii și, ce să vezi?, nu ne-am mișcat, n-am ieșit, am rămas aici, pe loc. Căci acolo sunt străinii.

Continuă lectura

Standard
Actorul, Reacție rapidă

Actorul de partid

Dacă nu există un partid al actorilor și actrițelor, atunci există sigur actori și actrițe care intră în partid. Nu știu de ce, mi-a displăcut întotdeauna actorul/actrița care se „vinde” partidului. Mai ales în preajma unui ciclu electoral. Ca acum. Pare o racolare rapidă, sunt promisiuni făcute și, lovitura de imagine măiastră, „doamnelor și domnilor, pentru dumneavoastră, în această seară, celebrul artist…”- anunțul căsătoriei de partid. Dacă actorul/actrița ar fi intrat în partid înainte, ar fi activat pentru partid, ok, înțeleg, asta vrea, asta face. Dar când sunt la început, ca acum, să  privim pozitiv: e de sper(i)at – unii mai vechi chiar au fost de speriat! – ca noii membri de partid să desfășoare o activitate care să justifice de ce nivelul notorietății lor i-a făcut racolabili. Ei/ele vor fi vizibili în campania electorală a partidului, asta se și așteaptă, de fapt de la ei/ele, să își arate notorietatea pe scenele electorale și pe listele de vot. După care îi mai vezi/auzi pe câțiva, din când în când, poate la Comisiile de cultură dacă sunt parlamentari.

Continuă lectura

Standard