Dacă nu există un partid al actorilor și actrițelor, atunci există sigur actori și actrițe care intră în partid. Nu știu de ce, mi-a displăcut întotdeauna actorul/actrița care se „vinde” partidului. Mai ales în preajma unui ciclu electoral. Ca acum. Pare o racolare rapidă, sunt promisiuni făcute și, lovitura de imagine măiastră, „doamnelor și domnilor, pentru dumneavoastră, în această seară, celebrul artist…”- anunțul căsătoriei de partid. Dacă actorul/actrița ar fi intrat în partid înainte, ar fi activat pentru partid, ok, înțeleg, asta vrea, asta face. Dar când sunt la început, ca acum, să privim pozitiv: e de sper(i)at – unii mai vechi chiar au fost de speriat! – ca noii membri de partid să desfășoare o activitate care să justifice de ce nivelul notorietății lor i-a făcut racolabili. Ei/ele vor fi vizibili în campania electorală a partidului, asta se și așteaptă, de fapt de la ei/ele, să își arate notorietatea pe scenele electorale și pe listele de vot. După care îi mai vezi/auzi pe câțiva, din când în când, poate la Comisiile de cultură dacă sunt parlamentari.