O anecdotă des citată în antologiile de Retorică îi are ca protagoniști pe doi dintre cei care au pus bazele Retoricii, Corax (“cioară” în Gr.) și elevul său, Tisias (“ou”). Povestea spune că Tisias a vrut să ia lecții de retorică de la Corax promițând că își va plăti profesorul când va câștiga primul proces. Numai că el evita procesele până când Corax, exasperat, îl dă în judecată pentru a primi onorariul cuvenit pentru lecții. Iată, pe scurt, dialogul care a dat naștere unui verdict extraordinar, cum au fost și pledoariile celor doi în fața judecătorilor. Era în Sicilia, sec. 5 î.e.n.
Corax: Dacă voi câștiga procesul, va trebui să mă plătească. Dacă voi pierde, tot va trebui să mă plătească.
Un judecător: Cum așa?
Corax: Dacă voi câștiga, legea îmi dă dreptate; dacă pierd, înseamnă că mi-am îndeplinit obligațiile din contract, adică să îl fac să câștige primul său proces.
(Rumoare, consternare)
Tisias: Dacă eu voi câștiga procesul, nu-i voi datora nimic; dacă pierd, nici atunci nu-i voi datora ceva.
Alt judecător: Cum asta?
Tisias: Dacă voi câștiga, legea îmi va da dreptate; dacă pierd, el nu și-a îndeplinit contractul, adică să mă facă să câștig primul proces.
Verdictul a fost că cei doi au fost scoși din tribunal, în timp ce crainicul striga în agora: KAKOU KORAKOS KAKON OON („dintr-o așa cioară, așa ou”)
