Artele Educației, Generale, Legislație, Reacție rapidă

De la autonomia universitară la…C.N.A.T.D.C.U.

Ce s-a întâmplat de la declarațiile din februarie ale domnului ministru al Educației privind: universitățile, care vor acorda și vor retrage titlul de doctor, C.N.A.T.D.C.U., care va fi instanță de apel în cazul deciziilor universităților privind doctoratele? S-a întâmplat…C.N.A.T.D.C.U.

Noul regulament al acestei structuri a MENCS, suspus dezbaterii publice câteva zile, nu e simplu de parcurs și de înțeles deși trebuie apreciat efortul de a regla raporturi imprecise. La final, însă, impresia este că C.N.A.T.D.C.U. devine o structură foarte influentă care diminuează capacitatea universităților de a gestiona chestiunea doctoratelor suspecte de plagiat.  O gândire isteață trece, ca într-un număr de magie, de la clamata autonomie universitară în ce privește acordarea și retragerea titlului de doctor, la puteri aproape totale date unei structuri birocratice. Totul se va rezolva între I.O.S.U.D. (instituția organizatoare de studii doctorale) și C.N.A.T.D.C.U. Se presupune că rectorul va semna documente (nu se spune în clar asta) iar despre Comisia de etică a universităților se spune, într-un singur loc (Anexa 2, art.14), atât de discret încât aproape că nu observi, că va da o hotărâre avizată juridic. Urmând ce calendar și termene în raport cu I.O.S.U.D. și C.N.A.T.D.C.U. ? Se înțelege, deși nu se afirmă clar, că sesizările privind suspiciunile de plagiat la doctorate se adresează C.N.A.T.D.C.U. Ce se întâmplă cu cele adresate Comisiei de etică? Vor fi retrimise C.N.A.T.D.C.U., probabil.

Să spunem că e ok, că aceste Comisii de etică vor avea mai puțin de lucru și că răspunderea o are, de acum, în această privință, C.N.A.T.D.C.U. Presimt, însă, că prin hotărâre cerută Comisiei de etică, aceasta va face, de fapt, toată treaba C.N.A.T.D.C.U. căci, pentru a emite o hotărâre, avizată juridic, Comisia de etică face analiza ca la carte a suspicinii de plagiat, ceea ce înseamnă un efort și un timp remarcabil. C.N.A.T.D.C.U. va înregistra asta și va decide, având și punctul de vedere al I.O.S.U.D unde e inclusă hotărârea Comisiei de etică.  Dar dosarul de acordare/retragere a titlului de doctor e mult mai mare. Cuprinde mult mai multe documente. Cât să dea de lucru unui aparat birocratic compus din….Ia să vedem.

Componența.  C.N.A.T.D.C.U e condus de un Consiliu general compus din 47 membri dintre care 35 sunt președinți de comisii de specialitate. Fiecare comisie de specialitate are un președinte și doi vicepreședinți. Ar rezulta că alături de cei 35 mai vin și 70 de vice, în ideea că dacă 35 sunt președinți, vor fi și tot atâtea comisii. Asta înseamnă 105. Lor, înțelegem, li se mai adaugă și experți pe domenii, toți fiind numiți pe patru ani de către ministru. Nu rezultă care este numărul total al membrilor comisiilor de specialitate. Dacă numărul de experți e insuficient, se pune din nou în mișcare lanțul birocratic președinte de comisie-președinte C.N.A.T.D.C.U.-ministru. Ne dăm, de fapt seama, că o problemă este aceea a experților care, ca și șefii, trebuie să nu se afle în conflict de interese. 

Propunerea mea e următoarea: C.N.A.T.D.C.U. ar putea crea Registrul național online al experților.  Validat oficial de către minister odată, el va fi adus la zi mult mai ușor. Astfel, vor fi mai ușor de format și comisiile de experți, de contestații, fără plimbarea hârtiilor pe traseul de mai sus. Apoi, oricine va vedea, din CV-urile celor care doresc să se înscrie în registru, dacă există competență pe domeniul pentru care candidează.

Analizând operațiunile pe care le au de făcut Președintele C.N.A.T.D.C.U. și membrii Consiliului, apare limpede că volumul de muncă poate fi, în anumite perioade măcar, foarte mare din cauza greoiului mecanism al deciziilor intra- și extra-C.N.A.T.D.C.U. Când te gândești că acum președintele C.N.A.T.D.C.U. e și rector de mare universitate, pare greu de crezut că lucrurile vor fi făcute eficient. Să sperăm, însă, că vor fi.

La pas, prin Regulament.

Art. 2 (f) standardele de calitate sau de etică profesională (…) prin care se asigură originalitatea tezei de doctorat. Nimic, însă, despre calitatea supervizării.  Proeminența acordată „originalității” fără mențiunea „contribuției proprii”, ar putea crea o ambiguitate speculabilă.

(g) plagiatul e defenit ca „expunere”, când exprimarea mai potrivită ar fi însușirea și folosirea. Căci ar corespunde acțiunii de plagiere care e un furt al cărui rezultat folosește plagiatorului. Nu e prima dată când observ evitarea unei definiții mai limpezi a plagiatului în reglementări oficiale. La o discuție la Comisia pentru învățământ a Camerei Deputaților de la sfârșitul anului trecut, am văzut aceeași tendință de escamotare, pe care am criticat-o.

Art. 9 (5) privește membri suplimentari care sunt propuși conform alin.1. Dar acesta se referă la faptul că fiecare Comisie are 1 președinte și 2 vicepreședinți. Condițiile pe care aceștia ar trebui să le îndeplinească ar fi trebuit să apară la Art. 7 (1) unde e vorba de toți membrii C.N.A.T.D.C.U.

Art.10  Aici sunt enumerate, între obligațiile membrilor C.N.A.T.D.C.U. și aceea de a „respecta normele etice sau de deontologie profesională”. De ce „sau”? Ar trebui „și”. Iar „deontologie profesională” e un pleonasm. „Deontologice” e suficient. Dar lipsesc aici referințele din legi și alte reglementări privind normele etice. (Legea Educației, Carta universitară etc.) Alin 2, 3, 4  mi se  par că privesc același lucru. Ar trebui comprimate.

Anexa 2, art. 8 privește soluționarea sesizărilor. Mi se pare o procedură greoaie aceea a constituirii Comisiei de soluționare.

Art. 18  privește realizarea standardelor minimale pe domenii. Cred că a lăsa realizarea lor numai în sarcina membrilor comisiei de specialitate, care încă nu e clar încă din câți membri e compusă, se pare că 3, nu e bine. Acestea sunt foarte importante și dau vectorul de reformă și de dezvoltare. Când mă gândesc că în componența actuală a C.N.A.T.D.C.U. sunt persoane care numai vectorul acesta nu l-au agreat….

O descriere clară, deși cu mulți pași, de la a la y, e realizată în cazul dosarului de doctorat care va fi accesabil electronic. Numărul de hârtii, însă pe care trebuie să le pună în dosar candidatul și I.O.S.U.D.-ul e mare. Numai amprentele candidatului nu se cer pentru acest dosar (e litera „z” care … lipsește).

Art. 23 Procesul de evaluare a tezei de doctorat este complicat, presupune mai multe termene care, uneori, sunt greu de gestionat dacă nu imposibil. Apoi, criteriile de relevanță privind evaluarea sunt imprecise, vezi b), c), e), și g). Exemplu: b) cum poate fi evaluat „impactul rezultatelor” în cazul tezelor din domeniul socio-umanelor? Sau „contribuția substanțială la cunoaștere?” 

Imprecise sunt și prevederile de la Capitolul 4, art. 8 (alin. 3, 4,5) privind comisiile de lucru în cazul sesizărilor privind plagiatul în teza de doctorat. Funcționarea lor și modul în care sunt desemnați, apoi, confirmați evaluatorii sunt imprecise. Mai grav, aici, unde mecanismul ar trebui să fie limpede funcțional ca să poată fi respectate termenele acelea multe, modul în care sunt confirmați experții lasă de dorit.

O noutate este art.29 unde se creează posibilitatea ca, pe parcursul analizei unei contestații la decizia C.N.A.T.D.C.U. de plagiat, dacă persoana în cauză recunoaște fapta, analiza să nu se mai facă și procedurile să fie oprite. Problema e: ce se întâmplă cu beneficiul adus, în timp, de titlul care este acum pus în cauză? Mai poate fi atenționată comisia de îndrumare etc.? Și de ce numai la contestație și nu și în cursul analizei inițiale privind sesizarea care a fost adusă la cunoștința persoanei în cauză?

Art.33 privește sancțiunile.  Lipsesc însă prevederi referitoare la caracterul acestora: sunt definitive sau temporare? De pildă retragerea acreditării unei Școli doctorale nu poate fi definitivă: s-a greșit, bun, dar trebuie prevăzut un termen la care poate fi reluat procesul de acreditare.

Proiectul de Regulament al C.N.A.T.D.C.U.  e nici așa, nici altminteri. Dincolo de erori de redactare, greșeli de limbă sau scăpări, e greoi, e stufos birocratic, pune universitatea într-o postură relativ marginală, dar dă prerogative  mari C.N.A.T.D.C.U. Evident că din clamata autonomie universitară privind acordarea/retragerea titlului de doctor nu mai rămâne prea mult. Ranforsarea acestei structuri a ministerului are un scop precis ale cărui consecințe le vom vedea în curând, ținând cont și de faptul că, spre deosebire de acțiunea ministrului de revocare a Consiliului Național de Etică, în decembrie, C.N.A.T.D.C.U. nu a fost revocat, ci doar completat.

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *