Motivația ascunsă a performanței

(Ed.orig.: Focus: the Hidden Driver of Excellence, 2013, traducere: Iustina Cojocaru, Bogdan Georgescu)

Daniel Goleman este celebrul psiholog, autor al Inteligenței emoționale, apărută tot la Curtea veche.

Goleman interesează foarte mult pentru că atrage atenția asupra unor procese majore pe care le neglijăm, adesea, ori le tratăm superficial, inadecvat, dar care, de fapt, sunt esențiale pentru construcția ființei care suntem. Atenția este unul dintre ele. Nimic nu (ne) educă, nu (ne) antrenează „mușchiul” atenției, ca focus-ul.

„…există un mecanism de bază al atenției, un soi de mușchi cognitiv care ne ajută să urmărim o poveste, să ducem la bun sfârșit o sarcină, să învățăm sau să creăm. În anumite privințe, după cum vom vedea, orele nesfârșite pe care tinerii le petrec cu ochii pironiți în gadgeturile electronice se poate să-i ajute să dobândească anumite aptitudini cognitive specifice. Dar totodată apar și serioase motive de îngrijorare și se ridică semne de întrebare în legătură cu felul în care exact aceleași ore ar putea să conducă la dereglări ale abilităților mentale esențiale.” (p.17)

„Incapacitatea de a rezista tentației de a verifica e-mailurile sau noutățile de pe Facebook în loc să ne concentrăm la dialogul cu persoana cu care stăm de vorbă conduce la ceea ce sociologul Erving Goffman, un observator desăvârșit al interacțiunii sociale, numea «a fi departe», un gest care îi spune celeilalte persoane «Nu mă interesează» ce se petrece în clipa asta aici și acum.” (p. 19)

„Focalizarea intensă a atenției ne pune la dispoziție o cale spre intrarea în starea de flow. Dar când alegem să ne concentrăm asupra unui lucru și să ignorăm restul, creăm o tensiune – de obicei invizibilă – într-un mare mecanism dihotomic neuronal, unde partea de sus a creierului se află într-o neîntreruptă încleștare cu regiunea de la baza creierului.” (p.33)