Perspective grandioase de Bess Wohl

Teatrul „Nottara”, sala George Constantin

Cronică teatrală

05.04.2025

Recenta premieră de la „Nottara” cu Perspective grandioase de Bess Wohl, în regia și traducerea lui Cristi Juncu, propune publicului un subiect sensibil: divorțul după 50 de ani de căsătorie. Prima imagine e revelatoare: în dreapta scenei, chicineta unde Bill taie felii de friptură uscată, iar Nancy aranjează masa, într-o mișcare circulară, amândoi cu acțiuni alternative pentru a evita contactul. Regizoral, e foarte bine gândită pentru sugestia „mecanismului” unei căsătorii de jumătate de secol căreia, din prima replică, Nancy îi anunță sfârșitul. O căsătorie care funcționa precum recuzita consumabilă în teatru, la fiecare reprezentație. În viață, zilnic. Anunțul divorțului provoacă reunirea familiei: cei doi fii, cel mare, Ben, și soția lui însărcinată, Jess, cel mic, Brian, dar și apariția Carlei, relația ascunsă a lui Ben.

E un spectacol de cameră, cu mobilier convențional, cam înghesuit în spațiul de joc, cu cromatică ruginie (o bună sugestie a scenografei Carmencita Brojboiu), și o partiție a planului scenei care să permită sugestia altor dependințe ale locuinței. Se joacă pe scena care are două laterale, una mai folosită (chicineta), în dreapta, alta mai puțin, în stânga, dar și pe culoarul sălii care, cam forțat, ar fi și „ieșirea” din casă. Sala e mai tot timpul în întuneric iar lumina de scenă are variații mai degrabă tehnice decât artistice. În mod convențional, Bill folosește mai mult partea stângă și centrul iar Nancy, mai mult partea dreaptă și centrul unde sunt bine gândite mai multe scene cu familia concentrată să „rezolve” criza.

Spectacolul are, fără îndoială, o dinamică bine gândită, evidentă pentru public iar mai multe scene produc un râs sincer în sală. Echilibrul între comic și drama unor vieți trăite, de fapt, în minciună, este, însă, unul precar. Iar finalul, suntem în perioada Crăciunului, e forțat-ironic convențional. Claudiu Istodor (Bill) dă rigidității personajului său puțină marjă de dezvoltare (e un tipo fisso, un fel de Il Capitano din Commedia dell’arte). Regizoral, visul său de a face stand-up e destul de puțin dezvoltat comic. Mai convingătoare pentru că mai  comprehensivă e Catrinel Dumitrescu în Nancy. Adrian Nicolae (Ben) dă personajului său de om de afaceri o substanță care transpare repede și, dincolo de gestica repetitivă, permite credibil „explozia” dinspre final. Rareș Andrici (Brian) impune repede personajul său, într-o combustie unde frustrări și o anume candoare asigură credibil funcționarea relației cu părinții. În Jess, Cristina Juncu impune pe tânăra soție însărcinată încă din prima acțiune în scena tentativei de a-și face părinții să…comunice. Apoi, pierde din intensitatea prezenței scenice. Un „medalion” este Cerasela Iosifescu în Carla, misterioasa iubită a lui Ben. Gestual, vocal construiește atrăgător personajul cu atenția cerută de ponderea mai mică în spectacol. Scena celor două, Carla-Nancy, e una din reușitele comice ale spectacolului. Reprezentația văzută de mine nu a avut mereu energia care să pună bine drama în rama comică. Dar, e posibil ca asta să se întâmple pe măsură ce spectacolul, creat de un reputat profesionist al regiei de teatru, se va așeza cum trebuie la nivelul de performanță optim al actorilor și actrițelor.

Perspective grandioase e un teatru de consum pentru un public doritor de comic sărat cu puțină amărăciune dramatică. Plecând de la  o situație reală, autoarea, mamă a trei fete, aduce în construcția comicului din piesă și experiența sa personală prin care unele întrebări merită puse precum aceasta: „Poți să faci parte dintr-o familie și să rămâi tu însuți sau trebuie întotdeauna să sacrifici o parte din identitatea și libertatea ta?” Un foarte lung mariaj e gurmand, dar și stabilizator existențial pentru adevărul asumat și revelat de fiecare dintre cei doi. Drama apare ireversibil când adevărul nu mai e recuzita consumabilă a existenței zilnice.

Între această piesă din 2019 și o alta, din 1879, Nora, de Henryk Ibsen, se poate face o paralelă: căsătoria care rezistă prin minciună. Practic, Nancy e o Nora care acceptă să continue mariajul unde nu există iubire.

Spectacolul lui Cristi Juncu poate pune întrebări cu miez, dar, evident, nu dă răspunsuri. This is our job.